- Superblog, Superblog, vrei sa fiu partenerul tau media?
- Mi-ar placea dragul meu, zisera intr-un glas organizatorii, sponsori si ceilalti parteneri media. Dar...demonstreaza-mi ca meriti sa-ti fiu "aleasa".
- E dificil sa stii, eu sunt convins ca sunt o gramada de alti pretendenti, poate mai curajosi si poate mai iscusiti decat mine in manuirea penelului virtual. Eu sunt doar foarte tanar in ale blogosferei, am multe de invatat si ai multe sa ma inveti tu insati, dar sunt ambitios si vreau (vorba cantecului). Se pune daca iti zic ca nu iti pot garanta decat fidelitate si dedicare?
- Nu stiu, ma mai gandesc, zisera ei, prin vocea Claudiei Patrascu. Mai spune-mi despre tine.
- Bine atunci. Sunt chilly-thoughts. De ce "chilly"? Pentru ca pot fi al naibii de picant in cuvinte cand vreau asta. Pot arunca sageti dureroase de sensuri uneori necunoscute ale frazelor. Si "thoughts" pentru ca intotdeauna m-am definit printr-un verb - a gandi! Este singura activitate reala care ne diferentiaza de orice alta forma de viata. Toate animalele si toate plantele simt. Dar nu toate gandesc. Iar daca nu gandesti, nu te ridici la rangul nobil de OM. Ar mai fi ceva - uneori sunt chilly cand vad ca oamenii nu gandesc inainte de a scrie sau a zice ceva. Asa am ajuns eu sa fiu chilly-thoughts. Ce mi-am propus cand mi-am deschis blogul? Un lucru simplu - simplu de inteles adica, si anume sa incerc sa influentez, chiar si intr-o mica masura, viziunea oamenilor asupra a ceea ce suntem si asupra cuvintelor. Vreau sa demonstrez ca prin cuvantul potrivit poti deschide sau inchide usi. Vreau sa demonstrez ca o fraza poate face mai multe decat o fapta. Sunt oameni care doar de asta au nevoie. Oameni care pot ierta faptul ca nu poti fi langa ei fizic, dar nu pot ierta daca nu esti langa ei moral sau spiritual. Iar noi nu ii putem face sa simta prezenta noastra decat prin cuvinte.
- Bine bine, zisera partenerii media (un fel de masa rotunda formata din PRWave, Radio Lynx, TVR2, ZEList Monitor, RSS Pub, Toate Blogurile, PHOTO Magazine, Connect, Mujer, www.121.ro). Dar de ce te-ai inscris in Superblog? Cum ma vezi tu pe mine? De ce m-ai alege "la bine si la rau"?
- Spring Superblog este un instrument bun pentru scopul meu, cel prezentat mai sus. Este cred cel mai bun concurs de blogging si de scris din Romania. Cred de asemenea ca se plaseaza foarte bine pe plan de marketing. Asadar, ar fi un fel de win-win situation, vorba englezilor. Eu imi ating scopul nobil de la care am propus, iar mai departe promovez valorile si ideile Superblog - creativitate, libertatea expresiei, originalitate, scris de calitate. Chiar cred ca daca mai mult oameni cu viziune comuna lucreaza si colaboreaza, rezultatele nu vor intarzia sa apara. Vad o lume "roz" cu vorbitori de gramatica romana corecta, de bloguri de calitate, de oameni care citesc si care incurajeaza mai departe literatura si cultura. Asta e lumea mea cu unicorni culturali la care nu vreau sa renunt.
- Si ce ai face tu daca ai fi partenerul meu media?
- Ei bine, probabil nimic in plus fata de ce au facut si predecesorii mei sau colegii mei de "post" - cele clasice, promovare, sustinere, organizare de diverse evenimente, scris de articole pe tema Superblog si folosit un ditamai bannerul. Cu ce o sa vin diferit, va fi atitudinea si dedicarea, cum am zis mai devreme. Te rog, Alege-ma! :)
- Ok, vorbeai de libertatea expresiei! Suntem un grup foarte diferit. Lasa-ne sa decidem vreo cateva zile, cam o saptamana asa si pana pe data de 11-12 aprilie iti dam si raspunsul.
- Astept cu nerabdare!
- Rabdarea e o comoara de aur. Succes!
Articol scris pentru Spring Superblog2013
duminică, 31 martie 2013
joi, 28 martie 2013
Vreau sa am steaua mea
Cand eram putin mai tanar si mult mai necopt, imediat dupa terminarea studiilor am crezut in visul frumos de a merge undeva in strainatate si a castiga o multime de bani. Mirajul imbogatirii rapide care bantuie sufletele crude ale adolescentilor si prea nepregatitilor tineri este inca viu. Visam cand eram mai mic sa fiu un fel de Gavroche al timpurilor moderne, sa fiu un deschizator de drumuri, visam sa ajung undeva departe cu orice pret.
V-ati uitat vreodata atent cum arata un tanar atunci cand vorbeste cu pasiune despre planurile lui? Il vezi cum un fel de aura il inconjoara, ochii i se maresc, fata ii straluceste; in momentul acela el simte ca este stapanul lumii. Si este, pentru ca in acel moment nimic nu il poate opri, in momentul acela detine puterea suprema - puterea vointei, ambitiei si visului. Mai ales al visului.
Asa eram eu cam acum 10 ani. Am plecat direct la Paris cu aproape toti banii mei dati pe un bilet de autocar prea inconfortabil si prea friguros, prea lent si prea darapanat pentru visele ce mi se conturau in fata. Oprisem cativa banuti pentru o cazare cat de cat decenta, pentru maxim o saptamana. Acesta era timpul pe care mi-l acordasem eu ca sa-mi gasesc ceva de lucru. Credeam ca daca eu imi cunosc sclipirea, toti ceilalti o pot vedea. Credeam ca daca eu cred in mine si ceilalti sunt obligati sa creada. Numai ca in lume, totul se invarte dupa...soare. In viata, ceea ce am aflat mai tarziu, este ca nu conteaza cate visuri ai si cate sperante, oamenii vor face tot posibilul sa ti le calce in picioare. Singura calitate care valoreaza ceva si care te invata destule este sa stii sa fii flexibil. Sa iti mentii orgoliul fara a fi impertinent, sa accepti cazaturile mai degraba infrangerile pe termen lung.
Dupa o saptamana petrecuta in inima Parisului si multe porcarii mancate anapoda, multe drumuri batute catre companii mai mari sau mai mici in cautarea unui job de inginer, m-am imbolnavit. Am zacut o alta saptamana, timp in care abia am reusit sa aman proprietarul cu plata chiriei. Eram in cea mai grea situatie din viata mea pana atunci si desi aveam momente in care ma indoiam de decizia luata si ma gandeam sa ma intorc acasa, dorinta de a incerca totul, de a merge pana la capat nu mi-a permis sa cedez.
Asa ca imediat ce m-am inzdravenit am reinceput cautarile, cu tot cu valiza in mana, deci fara un adapost. Am reusit sa gasesc un job pentru cateva zile la un depozit de legume fructe, ceea ce m-a avantajat destul de mult, pentru ca unele din fructele pe care eram obligati sa le aruncam, in cele cateva zile petrecute acolo mi-au servit de mic dejun si cina. In timpul acela patronul mi-a permis sa dorm chiar in depozit. Stateam cu mainile sub cap, pe gramada de mere rosii si visam cu ochii deschisi la ziua cand imi voi implini visul. Ma gandeam cum voi ajunge acasa si o voi coplesi pe mama cu o multime de stofe, de dulciuri, de parfumuri, cum tata va privi mandru la mine si va da mana cu mine barbateste, batandu-ma increzator pe spate.
Au urmat alte cateva locuri de munca minore, printre care si unul la un restaurant de lux, in care eu eram cel care spala vasele la bucatarie, evident. Cand ospatarii intrau si ieseau cu platourile vedeam prin geamurile usilor o gramada de francezi bogati si bine imbracati, mancand produse scumpe si band sampanie de calitate. O data mi-am imaginat ca eu insumi sunt acolo si ma bucur de asemenea rasfat.
Drumul pana unde sunt acum este lung, iar momentul esential in tot acest parcurs este jobul de muncitor obtinut in una din fabricile renumite de masini. Datorita cunostintelor vaste si ambitiei am reusit sa evoluez de la muncitor la sef de echipa, pe urma in timp mi-am obtinut si acte de sedere astfel studiile finndu-mi recunoscute si putand sa lucrez la inginer. Nu cred ca a existat pana in acest moment o bucurie mai mare pentru mine.
Atunci cand am fost instiintat de numirea pe post am mers chiar la restaurantul de lux in care lucrasem, iar primul cadou pe care mi l-am oferit si pe care l-am meritat pe deplin a fost un set Dom Perignon Caviar, un set premium, deosebit care cuprinde o sticla de sampanie de cea mai buna calitate si paharele pentru caviar, de la Borealy.
Un set deosebit care sa sarbatoreasca reusita viselor mele, trecerea la un nou statut si, practic, transformarea mea intr-un barbat in adevaratul sens al cuvantului.Se zice ca Perignon atunci cand a gustat din aceasta sampanie ar fi exclamat: "vad stele!". Eu am vazut steaua mea, steaua reusitei mele. Am avut-o in permanenta in gand si inima, iar cadoul deosebit pe care mi l-am oferit a ajutat-o doar sa prinda o forma concreta, palpabila.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013.
V-ati uitat vreodata atent cum arata un tanar atunci cand vorbeste cu pasiune despre planurile lui? Il vezi cum un fel de aura il inconjoara, ochii i se maresc, fata ii straluceste; in momentul acela el simte ca este stapanul lumii. Si este, pentru ca in acel moment nimic nu il poate opri, in momentul acela detine puterea suprema - puterea vointei, ambitiei si visului. Mai ales al visului.
Asa eram eu cam acum 10 ani. Am plecat direct la Paris cu aproape toti banii mei dati pe un bilet de autocar prea inconfortabil si prea friguros, prea lent si prea darapanat pentru visele ce mi se conturau in fata. Oprisem cativa banuti pentru o cazare cat de cat decenta, pentru maxim o saptamana. Acesta era timpul pe care mi-l acordasem eu ca sa-mi gasesc ceva de lucru. Credeam ca daca eu imi cunosc sclipirea, toti ceilalti o pot vedea. Credeam ca daca eu cred in mine si ceilalti sunt obligati sa creada. Numai ca in lume, totul se invarte dupa...soare. In viata, ceea ce am aflat mai tarziu, este ca nu conteaza cate visuri ai si cate sperante, oamenii vor face tot posibilul sa ti le calce in picioare. Singura calitate care valoreaza ceva si care te invata destule este sa stii sa fii flexibil. Sa iti mentii orgoliul fara a fi impertinent, sa accepti cazaturile mai degraba infrangerile pe termen lung.
Dupa o saptamana petrecuta in inima Parisului si multe porcarii mancate anapoda, multe drumuri batute catre companii mai mari sau mai mici in cautarea unui job de inginer, m-am imbolnavit. Am zacut o alta saptamana, timp in care abia am reusit sa aman proprietarul cu plata chiriei. Eram in cea mai grea situatie din viata mea pana atunci si desi aveam momente in care ma indoiam de decizia luata si ma gandeam sa ma intorc acasa, dorinta de a incerca totul, de a merge pana la capat nu mi-a permis sa cedez.
Asa ca imediat ce m-am inzdravenit am reinceput cautarile, cu tot cu valiza in mana, deci fara un adapost. Am reusit sa gasesc un job pentru cateva zile la un depozit de legume fructe, ceea ce m-a avantajat destul de mult, pentru ca unele din fructele pe care eram obligati sa le aruncam, in cele cateva zile petrecute acolo mi-au servit de mic dejun si cina. In timpul acela patronul mi-a permis sa dorm chiar in depozit. Stateam cu mainile sub cap, pe gramada de mere rosii si visam cu ochii deschisi la ziua cand imi voi implini visul. Ma gandeam cum voi ajunge acasa si o voi coplesi pe mama cu o multime de stofe, de dulciuri, de parfumuri, cum tata va privi mandru la mine si va da mana cu mine barbateste, batandu-ma increzator pe spate.
Au urmat alte cateva locuri de munca minore, printre care si unul la un restaurant de lux, in care eu eram cel care spala vasele la bucatarie, evident. Cand ospatarii intrau si ieseau cu platourile vedeam prin geamurile usilor o gramada de francezi bogati si bine imbracati, mancand produse scumpe si band sampanie de calitate. O data mi-am imaginat ca eu insumi sunt acolo si ma bucur de asemenea rasfat.
Drumul pana unde sunt acum este lung, iar momentul esential in tot acest parcurs este jobul de muncitor obtinut in una din fabricile renumite de masini. Datorita cunostintelor vaste si ambitiei am reusit sa evoluez de la muncitor la sef de echipa, pe urma in timp mi-am obtinut si acte de sedere astfel studiile finndu-mi recunoscute si putand sa lucrez la inginer. Nu cred ca a existat pana in acest moment o bucurie mai mare pentru mine.
Atunci cand am fost instiintat de numirea pe post am mers chiar la restaurantul de lux in care lucrasem, iar primul cadou pe care mi l-am oferit si pe care l-am meritat pe deplin a fost un set Dom Perignon Caviar, un set premium, deosebit care cuprinde o sticla de sampanie de cea mai buna calitate si paharele pentru caviar, de la Borealy.
Un set deosebit care sa sarbatoreasca reusita viselor mele, trecerea la un nou statut si, practic, transformarea mea intr-un barbat in adevaratul sens al cuvantului.Se zice ca Perignon atunci cand a gustat din aceasta sampanie ar fi exclamat: "vad stele!". Eu am vazut steaua mea, steaua reusitei mele. Am avut-o in permanenta in gand si inima, iar cadoul deosebit pe care mi l-am oferit a ajutat-o doar sa prinda o forma concreta, palpabila.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013.
miercuri, 27 martie 2013
Femei + posete = LOVE
Reeija este magazin online care se ocupa cu acele accesorii feminine care ne dau noua, barbatilor, alaturi de pantofi, dependenta de Nurofen forte pentru durerile de cap.
La invitatia Reeija trebuie sa vorbim despre o intamplare legata de cumpararea unei genti sau posete.
Sa ne imaginam urmatoarea situatie: tu si ea, casatoriti de vreo 5-6 ani sau mai bine. Tu vii un pic cam rupt de la munca in schimburi pe care o prestezi la o multinationala din productie. Tocmai ce apari si tu ca omul din tura intai si te bucuri ca maine vei lucra tura a doua, deci vei avea o gramada de timp liber sa vezi ultimele episoade downloadate din Spartacus si sa savurezi o binemeritata bere. Deja drumul spre casa pare mai scurt decat de obicei, doar la acest gand extraordinar - tu cu berea, tu cu picioarele ridicate pe canapea, tu ignorand total telefoanele care suna ca bezmeticele desi tocmai ai plecat de la munca...in fine, o feerie de emotii care se intrevedeau.
Numai ca, imediat ce intri pe usa te asteapta urmatorul dialog:
- Buna iubitule, cum a fost ziua ta?
Ok, tu te gandesti, daca vine pe langa mine si ma intreaba cum a fost ziua, e clar ca ne asteapta ceva. Tu raspunzi spasit si oarecum temator:
- A fost ok....nu vrei sa mutam iarasi mobila tocmai astazi, nu? Abia ce i-am schimbat locul saptamana trecuta.
- Ah, nu, nu. Vroiam sa te rog altceva...
Tu fugi repede la frigider: mda, cumparaturi ai facut alaltaieri in ziua ta libera...la ora 8 dimineata...cand ai venit din tura de noapte...deci nu poate fi asta. Pe urma alergi repede la cosul de gunoi. Nu, nu este nici asta ca doar l-ai dus de dimineata inainte sa pleci la serviciu.
- Nu inteleg, zici tu complet lipsit de aparare.
O vezi cum i se maresc asa ochii de vreo 2-3 ori, i se umezesc putin ca ai unei caprioare si o auzi punand intrebarea nefasta:
- Tu ma mai iubesti pe mine?
Intrebarea fatala, monstrul care topeste tot, s-a aratat:
- Da iubita mea, caprioara mea, de ce crezi tu ca eu nu te iubesc?
- Pai stii, mi s-a parut mie o data, cand am iesit pe strada, ca te uitai cam ciudat la mine si cred ca a fost de la geanta pe care o purtam, ca era invechita si nu se mai potrivea...
Acum, sa presupunem ca existau 1% sanse ca tu sa iti aduci aminte acel moment unic in existenta ei in care sa fi facut greseala groaznica de a te fi uitat mai mult de 2,5 secunde la geanta ei...indiferent daca tu vei recunoaste sau vei nega, rezultatul va fi acelasi si era stabilit de acum 2 saptamani. Toata perioada aceasta intre decizie si momentul de acum nu a fost decat preludiul, tachinarea, discutiile pentru "ofticarea" colegelor de serviciu. Asa ca tot ce poti sa zici este:
- Tu arati superb in orice, draga mea!
Apropo, de ce 2,5 secunde poate v-ati intrebat mai devreme? Ei bine, pentru ca nu este nici destul de scurt incat sa para ca nu i-ai dat atentie, deci nu iese in evidenta cu nimic, deci este fada si stearsa si nu te mai intereseaza viata ei, deci nu o mai iubesti; dar nici destul de lung incat sa patesti ce am patit eu in ziua aceea - adica tras cu forta la cumparaturi de geanta. Da, a 80-a, aceea care se asorteaza perfect cu ochii ei, aceea care atunci cand bate soarele ii pune pielea in evidenta, aceea perfecta, care nu o va trada niciodata si in care va putea sa isi mute frigiderul, sifonierul, debaraua, balconul si vreo doua magazine de cosmetica. Aceea!
Ati vazut ca femeile cand merg sa isi cumpere o geanta este ca si cand s-ar duce sa isi gaseasca barbatul perfect? (era si un banc pe tema aceasta) Rezultatul va fi invariabil - dupa o anumita perioada de timp tot i se va parea ca "nu mai e ca la inceput", ca "nu ii mai sta aproape asa cum ii statea la inceput", ca "a vazut la fel si la Maricica", " ca au o problema de comunicare", o varietate de motive care nici macar nu stiai ca exista.
Planurile mele este clar ca le-am spus Adio! de la inceput, pentru ca atunci cand sotia vine cu argumentul suprem: "Inseamna ca nu ma mai iubesti, ca barbatul Danielei merge cu ea oriunde si tu nu!" pasii urmatori sunt asa: iti fortezi un zambet crispat, mai astepti vreo 15 minute "pana se uita pentru ultima oara in oglinda" si abia pe urma puteti pleca.
Vizita in magazine nu este o vizita, nu, o vizita inseamna sa fii dragut, sa fii silentios, sa fii calm, nu sa sari la gatul gazdei tale ca la ultima scorpie care te tine departe de visul tau dintotdeauna. Evident ca geanta pe care o vazuse acum cateva zile si din cauza careia ne aflam acum in Mall deja nu mai era ceea ce a fost atunci si calvarul incepe intotdeauna de la zero: culoare, material, format, dimensiune, numar de buzunare, perechi de pantofi cu care sa o asorteze, haine care sa mearga la pantofi care sa mearga la geanta, etc.
Evident ca intrebarea: - Ce zici? Imi sta bine cu asta? trebuie sa fie urmata de o miscare afirmativa a capului, niciodata de la stanga la dreapta intotdeauna de sus in jos in mod repetat si fara alte cuvinte. Daca vreunul dintre noi va risca sa aplice miscarea gresita, urmatoarea replica va fi:
- Ei nu-mi sta, nu stii tu, nu te pricepi tu, habar n-ai! Nu ma ajuti deloc! Pe asta o iau!
- Dar viata mea, este de o culoare roz cu verde fosforescent si bretea galben puisor. Esti sigura ca este ceea ce iti doresti?
Pana la urma, singurul lucru care te salveaza este doar faptul ca vede o alta tanara, la vreo 16 ani, dar aratand de 25 care poarta exact aceeasi geanta in timp ce face baloane de guma de mestecat. Doar lucrul acesta o poate face sa se razgandeasca. Si nu neaparat pentru asociere, ci pentru motivul serios ca altcineva mai are aceeasi geanta.
Amintiti-mi, va rog, sa caut responsabilul pentru programul mult prea prelungit al Mall-urilor. Iata figura unui tip care probabil in ziua aceea trecuse prin acelasi calvar ca si mine...izbitoare asemanarea:
Asa ca, fratilor de suferinta si viitori frati de suferinta, iata, am pregatit mai jos un decalog pentru barbati in ceea ce priveste cumparaturile. Acest decalog nu va va scuti de mersul cu femeia la cumparaturi de genti si alte accesorii, dar va va scuti de nervi, nedumeriri, depresii si alte variatii de comportament datorat stresului la cumparaturi:
1. Femeia are intotdeauna dreptate. Sub nici o forma, nu ai voie sa o contrazici, mai ales atunci cand este sub influenta cumparaturilor si reducerilor!
2. Niciodata sa nu iti faci planuri de a te odihni inainte de a ajunge acasa! Exista o lege a lui Murphy cred, care atesta faptul ca exact atunci cand doresti sa te odihnesti, exact atunci sunt reduceri la magazinul X!
3. Niciodata nu vei spune ca nu iti place o geanta pe care ea o probeaza!
4. Nu te pricepi la moda, la genti si accesorii si orice incapatanare de-a ta de a o convinge de contrariu se va solda cu a cumpara 2 genti - una pe care o vrea ea si una ca si compensatie!
5. Niciodata sa nu o grabesti cand isi cumpara geanta. Singurul rezultat va fi acela ca daca nu o va purta, va fi vina ta pentru ca ai grabit-o sa cumpere ceva ce nu era convinsa ca ii place!
6. Cand mergi la cumparat geanta, resemneaza-te cu ideea ca NU vei cumpara doar geanta, ci si un intreg set de accesorii pe langa.
7. Nici o geanta nu este prea scumpa daca o iubesti!
8. Gentile nu sunt doar genti, gentile sunt dovada a statutului ei, un instrument de a o "oftica" pe Maricica.
9. Incercati sa o convingeti sa nu cumpere genti tari sau cu colturi ascutite. Gentile pot fi arme extrem de eficace in raport cu capul tau daca o superi.
10. Niciodata sa nu subestimati capacitatea de stocare a unei genti. Regula principala este: nu stii niciodata ce poti gasi acolo!
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
marți, 26 martie 2013
Corfu, agapi mou!
- Si? Cum a fost? Ai poze? ma opresc inca de la intrarea in firma cateva colege. Femeile tot cu pozele...daca ar fi dupa ele ne-am petrece tot concediul facand poze, cam cate 10 pentru fiecare cadru si cand ajung acasa spun ca tot nu au destule.
- Ia zi, frate, ai baut uzo? Grecoaicele cum erau? Nu pari prea bronzat sa stii. Cum afost hotelul? Cu ce agentie ai mers? S-a meritat?
Ultimul tir de intrebari venea din partea colegilor. Barbatii, cand te intorci dintr-un concediu au alte preocupari: banii, cat ai cheltuit, ce ai baut si ce ai mancat evident si mai ales cum erau femeile de prin zona unde ai plecat. Inchizitia eramic copil. Eu sunt sigur ca fiecare dintre voi a trecut prin etapele acestea in fiecare concediu, mai ales in cel de vara.
De obicei euforia celor din jurul tau dureaza cam o saptamana-doua, pana se raspandeste vestea pe unde ai fost si toti repeta aceleasi intrebari, iar tu dai aceleasi raspunsuri si porti in permanenta cu tine un stick cu poze sau cel mai bine le pui pe facebook unde amici si rude si prieteni continua sa iti dea like-uri la pozele din concediu chiar daca tu acum esti in decembrie si te pregatesti de sarbatori. In unele zone, informatia ajunge mai tarziu - riscurile meseriei, zic!
Asa ca pentru a scapa mai ieftin cu explicatiile am pregatit un filmulet pe care l-am pus pentru vacanta in Corfu. Mai jos puteti vedea filmul:
Ce simplu ar fi daca oamenii s-ar multumi doar cu un filmulet. Nuuu, ei vor detalii peste detalii. Here we go:
- Daaa, dragelor, am o gramada de fotografii, o sa le incarc zilele astea pe facebook. Am prins o vreme minunata. De fapt, acolo cam greu sa prnzi vreo vijelie sau vreme urata cu ploi daca te duci in August. O gramada de magazine de unde iti poti cumpara suveniruri. V-am adus si voua o cutie de baklava.
- Noi, baieti, haide sa iesim la o tigara. Asa, fiti atenti, recomand oricui vrea samearga in Grecia sa viziteze Corfu. Eu am ales Agentia de turism Paralela 45 si nu imi pare rau nici o secunda. De fapt oricum sunt agentia cu care imi fac de obicei concediile si nu am avut deloc surprize neplacute cu ei. Ce discuti de la inceput, asa ramane, fara dezamagiri la hoteluri sau cu transportul. Am luat vreo doua sticle de uzo, bai e cam ca palinca la noi dar mai aromata. Diseara iesim in oras si iau cu mine o sticla sa petrecem. Oricum cred ca dupa vreo doua pahare ne facem praf. Femeile, ce sa zic, asa si asa, stiti si voi ce se spune despre grecoaice: ochi frumosi, dar nasul mare. Nu prea m-am dus pe la cluburi ca nah, eram cu nevasta, cu copil, mai greu...dar ce era de turisti si de cluburi in anumite zone. Au chiar orasele in afara orasului Corfu unde e plin de asa ceva, doar pentru distractie si suveniruri.
- Si? Ce-ai vizitat? Nu am auzit prea multe despre Corfu in afara de plaja si mare. E de relaxat.
- Da, este si de relaxat, dar eu ma plictisesc repede sa stau doar la plaja si in apa. Imi place sa cunosc traditiile locurilor, altfel poti alege orice locatie din lumea asta si nu inveti prea multe. Uite, stiti ca inainte in insula aceasta traia civilizatia feniciana, nu? Cica numele de fenicieni vine de la o legenda (ei le aveau cu zeii si legendele) si se zice ca Poseidon, zeul marii s-ar fi indragostit de o nimfa si a avut cu ea un fiu pe care l-a numit Phaiax. De la numele lui au luat pe urma denumirea de fenicieni.
Pe urma recomand sa treceti prin Canal D'amour, tunelul dragostei - exista o legenda cum ca cine trece pe acolo, la iesire va intalni iubirea vietii lui. Asa ca, Marcele e fix pentru tine ca tot esti burlac.
Nevasta-mea este innebunita dupa palate si castele si alte constructii din astea antice, asa ca in Corfu a avut ce face - sunt o multime de fortarete si castele de vizitat, palate. Intr-unul din ele a stat si Imparateasta Austriei Sissi care era o mare colectionara si amatoare de tot ce este frumos. Practic la castelul acela gasesti o multime de statui ale lui Ahile.
Ce mi-a mai placut mie, este o zona numita Paleokastritsa si unde cica Poseidon ar fi transformat in stanca corabia lui Ulise. Frumos, ce sa mai?! De fapt este atat de frumos incat acolo s-au filmat unul din episoadele din Agentul 007 si filmul "Laguna albastra".
- Deci e de mers acolo...
- Daaa, clar, eu deja mi-am facu rezervare pentru februarie. Nevasta-mea cand a auzit ca atunci este Festivalul Corfu, cu masti ca la Venetia a zis ca nu rateaza pentru nimic in lume. Asa ca fratilor, mergem iar acolo. Noua ne-a placut maxim si recomandam tuturor.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013.
* Imaginile au fost preluate o parte din arhiva personala si o parte de pe google images. Informatii au fost preluate de pe wikipedia si site-ul descopera.ro
luni, 25 martie 2013
Toate panzele sus!
Ei bine, doamnelor si domnisoarelor, vreau sa va impartasesc cea mai tare surpriza de care am avut parte in ultimii ani. Sa incep cu inceputul, zic: cum stateam eu asa intr-o zi, linistit si abia trezit dupa tura a treia. Imi sorbeam tacticos cafeaua si ma uitam pe geamul de la bucatarie cum vantul rece de sfarsit de martie invartea niste pungi pe strada.Oamenii aplecati de spate si infofoliti in fulare, geci si caciuli se indreptau catre un loc sau altul. "Brrrr", ma zgribulisem si eu nitel numai uitandu-ma la ei, doar ca datorita caldurii din apartament reusisem sa ies din starea aceasta si sa imi imaginez niste plaje insorite cu nisip cald...undeva departe.
Cum stateam eu asa si visam ca vrabia castronul cu malai, numai ce ma pomenesc ca suna cineva la usa. Ma ridic si deschid, in fata mea fiind un baietan de vreo 19 ani asa, cu un pachet:
- Aveti un colet! Sunteti dl. Cutarescu?
- Da. De la cine este coletul?
- De la Dna sau dra. Cutarescu. Semnati-mi si mie aici va rog.
Nu cunosc nici o doamna sau domnisoara Cutarescu, dar semnez, pentru ca vreau sa vad ce este in pachet. Ma gandesc la vreo farsa facuta de vreun prieten ceva, plus ca, in cazul meu se aplica remarcabil zicala aceea cu pisica si curiozitatea.
Deschid minunatie de pachet si ce-mi fu dat sa vad? Eeei? nu-i asa ca v-am facut curiosi? Sa va arat, mai bine:
Bineinteles, lasand la o parte patratelele si pectoralii, pe care costumul de baie (pentru ca acesta era continutul pachetului) ii scoate in evidenta perfect, vreau sa va spun ca materialul este atat de flexibil, dar in acelasi timp ferm, incat uitandu-ma in oglinda, recunosc ca am exclamat: "I'm sexy and I know it!"
Vroiam sa arunc cutia si ambalajul, cand cade din el un biletel pe care scria cu scrisul sotiei mele: "Ghici unde plecam maine"!
Dau sa o sun, imi respinge apelul.Offf, curiozitatea asta. Ma intrebam daca nu cumva a spart vreo banca ceva si daca a spart-o, nu-i problema, problema era sa coincida planurile noastre.
Oricum, nu conta pana la urma, atata timp cat plecam in vacanta - era cu soare pentru ca de aceea imi facuse cadou costumul de baie de la Jolidon, undeva unde este soare si cel mai probabil eu nu va trebui sa conduc masina. Stateam relaxat in pat, in continuare imbracat cu costumul de baie, cu bratele sub cap si imaginandu-mi locul viitoarei vacante perfecte: sa fie Grecia? sa fie Seychelles?
Simteam in nari mirosul apei sarate si auzeam valurile izbindu-se de lemnul tare. Pe creasta valurilor se forma o dantela de spuma alba, care contrasta cu albastrul inchis al apei. Ici si colo auzeam cantecul delfinilor care se jucau in apa, pescarusii zburand deasupra noastra. Sub talpi, podeaua yachtului era incinsa si imi placea, panzele albe flutural vesel in bataia vantului. Sotia mea, imbracata intr-un costum superb turcoaz cu un pareo in jurul soldurilor imi incanta privirea, asezata langa timona pe care o manuiam lejer si indemanatic.
- Cred ca vom ajunge pe coasta Braziliei chiar la timp pentru a prinde apusul, draga mea, ce zici.
- Cred ca ai dreptate, de fapt, uite vad pamant in departare. Vezi si tu?
- Da, ne apropiem. Abia astept sa ajungem. Alte plaje fine, alte femei frumoase, alta mancare gustoasa si o gramada de locuri de vizitat...Iubito, zic sarutandu-i mana, iti multumesc pentru aceasta vacanta perfecta...o vacanta de vis. Mi-am indeplinit cel mai mare vis - acela de a face o croaziera, cu yachtul, pe Atlantic...Este nemaipomenit!
- Vacanta aceasta stii si tu ca nu ar fi fost posibila daca nu aveam norocul sa o castigam la tombola. Este un vis devenit realitate pentru amandoi. Si ca sa nu mai zic ca tu, sotul meu, arati bestial in acest costum - Vrei sa mergem in cabina, capitane?Pentru vreo ora, asa?
Suna telefonul tocmai atunci, fir'ar sa fie, trezindu-ma din minunatie de vis. Era sotia mea, care vazuse apelul meu si sunase inapoi.
- Hei, iubitule, ai primit cadoul?
- Daaaa si ia spune-mi unde mergem? Cum? Cand?
- Iti dau detaliile mai tarziu. Maine plecam, incepe sa impachetezi pana ajung eu. Zi-mi daca ti-ai dat seama unde mergem.
- Iubita mea, nu stiu la ce destinatie te-ai gandit tu, dar eu acum cateva minute am visat ca eram intr-o croaziera, pe yachtul nostru, in Atlantic si vizitand America Centrala, ultima destinatie fiind Brazilia. Dar, desigur, a fost doar un vis...
- Ba eu zic ca a fost o premonitie, pentru ca exact acolo vom merge.
- M-a inspirat costumul de baie, zic eu, nemaiincapandu-mi in piele de fericire!
- Ne vedem putin mai tarziu...
Nu mai stiu ce a zis ea pe urma, eu cred ca am lesinat la celalat capat al telefonului!
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
Cum stateam eu asa si visam ca vrabia castronul cu malai, numai ce ma pomenesc ca suna cineva la usa. Ma ridic si deschid, in fata mea fiind un baietan de vreo 19 ani asa, cu un pachet:
- Aveti un colet! Sunteti dl. Cutarescu?
- Da. De la cine este coletul?
- De la Dna sau dra. Cutarescu. Semnati-mi si mie aici va rog.
Nu cunosc nici o doamna sau domnisoara Cutarescu, dar semnez, pentru ca vreau sa vad ce este in pachet. Ma gandesc la vreo farsa facuta de vreun prieten ceva, plus ca, in cazul meu se aplica remarcabil zicala aceea cu pisica si curiozitatea.
Deschid minunatie de pachet si ce-mi fu dat sa vad? Eeei? nu-i asa ca v-am facut curiosi? Sa va arat, mai bine:
Bineinteles, lasand la o parte patratelele si pectoralii, pe care costumul de baie (pentru ca acesta era continutul pachetului) ii scoate in evidenta perfect, vreau sa va spun ca materialul este atat de flexibil, dar in acelasi timp ferm, incat uitandu-ma in oglinda, recunosc ca am exclamat: "I'm sexy and I know it!"
Vroiam sa arunc cutia si ambalajul, cand cade din el un biletel pe care scria cu scrisul sotiei mele: "Ghici unde plecam maine"!
Dau sa o sun, imi respinge apelul.Offf, curiozitatea asta. Ma intrebam daca nu cumva a spart vreo banca ceva si daca a spart-o, nu-i problema, problema era sa coincida planurile noastre.
Oricum, nu conta pana la urma, atata timp cat plecam in vacanta - era cu soare pentru ca de aceea imi facuse cadou costumul de baie de la Jolidon, undeva unde este soare si cel mai probabil eu nu va trebui sa conduc masina. Stateam relaxat in pat, in continuare imbracat cu costumul de baie, cu bratele sub cap si imaginandu-mi locul viitoarei vacante perfecte: sa fie Grecia? sa fie Seychelles?
Simteam in nari mirosul apei sarate si auzeam valurile izbindu-se de lemnul tare. Pe creasta valurilor se forma o dantela de spuma alba, care contrasta cu albastrul inchis al apei. Ici si colo auzeam cantecul delfinilor care se jucau in apa, pescarusii zburand deasupra noastra. Sub talpi, podeaua yachtului era incinsa si imi placea, panzele albe flutural vesel in bataia vantului. Sotia mea, imbracata intr-un costum superb turcoaz cu un pareo in jurul soldurilor imi incanta privirea, asezata langa timona pe care o manuiam lejer si indemanatic.
- Cred ca vom ajunge pe coasta Braziliei chiar la timp pentru a prinde apusul, draga mea, ce zici.
- Cred ca ai dreptate, de fapt, uite vad pamant in departare. Vezi si tu?
- Da, ne apropiem. Abia astept sa ajungem. Alte plaje fine, alte femei frumoase, alta mancare gustoasa si o gramada de locuri de vizitat...Iubito, zic sarutandu-i mana, iti multumesc pentru aceasta vacanta perfecta...o vacanta de vis. Mi-am indeplinit cel mai mare vis - acela de a face o croaziera, cu yachtul, pe Atlantic...Este nemaipomenit!
- Vacanta aceasta stii si tu ca nu ar fi fost posibila daca nu aveam norocul sa o castigam la tombola. Este un vis devenit realitate pentru amandoi. Si ca sa nu mai zic ca tu, sotul meu, arati bestial in acest costum - Vrei sa mergem in cabina, capitane?Pentru vreo ora, asa?
Suna telefonul tocmai atunci, fir'ar sa fie, trezindu-ma din minunatie de vis. Era sotia mea, care vazuse apelul meu si sunase inapoi.
- Hei, iubitule, ai primit cadoul?
- Daaaa si ia spune-mi unde mergem? Cum? Cand?
- Iti dau detaliile mai tarziu. Maine plecam, incepe sa impachetezi pana ajung eu. Zi-mi daca ti-ai dat seama unde mergem.
- Iubita mea, nu stiu la ce destinatie te-ai gandit tu, dar eu acum cateva minute am visat ca eram intr-o croaziera, pe yachtul nostru, in Atlantic si vizitand America Centrala, ultima destinatie fiind Brazilia. Dar, desigur, a fost doar un vis...
- Ba eu zic ca a fost o premonitie, pentru ca exact acolo vom merge.
- M-a inspirat costumul de baie, zic eu, nemaiincapandu-mi in piele de fericire!
- Ne vedem putin mai tarziu...
Nu mai stiu ce a zis ea pe urma, eu cred ca am lesinat la celalat capat al telefonului!
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
vineri, 22 martie 2013
Print si cersetor in varianta LUX
La un moment dat, lumea se rasturna cu susul in jos. In tinutul Elegantine, nu stiu in ce moment de neatentie al Divinitatii a fost posibila o asemenea intamplare, dar iata ca lumea s-a schimbat, iar Printii au devenit dintr-o data Cersetori, iar Cersetorii ajunsera la nivelul de Printi.
In dimineata urmatoare, intr-un apartament de bloc din...sa zicem, Rovinari, se trezi Lux, un baiat care pana mai deunazi traise intr-o vila somptuoasa din Primaverii, Bucuresti.
In acelasi moment, dar in partea cealalta a tarii, in vila din Primaverii, Bucuresti, se trezi Arta, o fata care din cate isi amintea ea, cu o seara inainte cand s-a asezat sa doarma lucrul acesta se intamplase intr-un apartament din orasul ei, Rovinari.
Buuun, sa vedem cum a decurs ziua lor, in paralel:
Dimineata:
Lux, obisnuit sa i se aduca micul dejun la pat de catre un servitor, fu acum nevoit sa se ridice si sa isi pregateasca el micul dejun cu ce gasi prin frigider, adica 1 ou si 2 felii de paine.Dupa ce a mancat a inceput sa se acomodeze cu camera in care s-a trezit. In primul rand, nici un tablou pe pereti, doar un goblen foarte vechi. Se uita dupa un cd sau vreun disc ceva cu muzica simfonica sau opera pentru a-si incepe ritualul imbracarii de dimineata asa cum era obisnuit. Ii fu imposibil sa gaseasca ceva de genul - nici vreo alta muzica de altfel. Isi zise: "Degeaba iti doresti sa ai acces la arta daca nu iti permiti niciodata sa iti cumperi biletul care sa te ajute sa intri acolo."
Arta se trezi si dadu sa mearga spre bucatarie cand observa ca deja tava era langa pat. Servi micul dejun in timp ce admira incantata tablourile in stil Art Nouveau de pe peretii camerei. Intotdeauna isi dorise un tablou, dar nu au avut niciodata bani sa cumpere vreunul sau sa mearga la expozitii. In schimb se ducea pe la muzeu cand lua bursa, sau admira tablourile din vitrinele expozitiilor. Numai asa isi astampara foamea de arta si cultura.Cand iesi din camera, prin casa rasuna o arie de Verdi...Se gandi atunci ca: "Sunt o multime de oameni care traiesc bine, dar trebuie sa stii sa oferi si sufletului hrana"
Pranz:
Lux iesi in oras in cautarea unei expozitii, teatru sau cinema pentru a-si petrece timpul. Vroia sa fie cat mai obosit diseara astfel incat sa adoarma repede si sa isi dea seama maine dimineata ca totul a fost doar un cosmar.Cutreiera cele 5 strazi principale din oras dar nu gasi vreun Teatru; nu gasi nici un cinema functional - cel vechi era o ruina acum, iar expozitii era clar ca nu avea nici cea mai mica sansa sa gaseasca vreodata acolo. Se indrepta, insa, spre o librarie pe langa care trecuse mai devreme. Isi zise iarasi: "Degeaba iti doresti sa ai acces la arta si ai banii necesari, dar nu ai unde sa o gasesti."
Arta primi un telefon de la o prietena buna, in care o invita diseara la un spectacol de balet. Accepta bucuroasa. Nu mai fusese niciodata la un astfel de spectacol. Se freca la ochi, i se parea ca si cum ar fi murit si ar fi ajuns in Rai. Atata lux!! Toate visele ei deveneau usor usor realitate.Dupa 10 minute descoperi si biblioteca imensa a familiei. Pe putin 2000 de exemplare, multe dintre ele destul de rare. Stia pentru ca incercase sa le gaseasca pe la biblioteci sau online, fara succes. Atunci ii veni in minte ca: "Banii pot sa cumpere aproape orice, dar nu si bunul gust sau clasa".
Seara:
Lux se intoarse dezamagit, epuizat, infometat si deprimat acasa. Ziua trecuse fara rost. Nu ii adusese nici un folos, nu il dezvoltase cu nimic. Adormi, dar nu inainte de a se gandi ca: "Unii oameni isi si permit, au si unde sa gaseasca arta, dar daca nu au o anumita educatie si inclinare catre ea, degeaba!"
Arta se intorsese de la spectacolul de balet impreuna cu prietena ei si reveni de acolo complet entuziasmata, euforica, parca devenise o alta persoana, mai bogata fara insa, a castiga vreun ban. Bogata altfel. Adormi cu gandul ca: "Degeaba ai acces la arta si o intelegi tu, daca nu stii, nu vrei sau nu poti sa o impartasesti cu cei care si-o doresc. E ca si cand ai irosi-o."
Ziua urmatoare, fiecare se trezi in mediul lor, toate revenisera la normal. Ambii exclamara in acelasi timp:
Lux: "In mod cert, arta este un lux!"
Arta: "In mod cert, luxul este o arta!"
Articol scris pentru Spring Superblog
In dimineata urmatoare, intr-un apartament de bloc din...sa zicem, Rovinari, se trezi Lux, un baiat care pana mai deunazi traise intr-o vila somptuoasa din Primaverii, Bucuresti.
In acelasi moment, dar in partea cealalta a tarii, in vila din Primaverii, Bucuresti, se trezi Arta, o fata care din cate isi amintea ea, cu o seara inainte cand s-a asezat sa doarma lucrul acesta se intamplase intr-un apartament din orasul ei, Rovinari.
Buuun, sa vedem cum a decurs ziua lor, in paralel:
Dimineata:
Lux, obisnuit sa i se aduca micul dejun la pat de catre un servitor, fu acum nevoit sa se ridice si sa isi pregateasca el micul dejun cu ce gasi prin frigider, adica 1 ou si 2 felii de paine.Dupa ce a mancat a inceput sa se acomodeze cu camera in care s-a trezit. In primul rand, nici un tablou pe pereti, doar un goblen foarte vechi. Se uita dupa un cd sau vreun disc ceva cu muzica simfonica sau opera pentru a-si incepe ritualul imbracarii de dimineata asa cum era obisnuit. Ii fu imposibil sa gaseasca ceva de genul - nici vreo alta muzica de altfel. Isi zise: "Degeaba iti doresti sa ai acces la arta daca nu iti permiti niciodata sa iti cumperi biletul care sa te ajute sa intri acolo."
Arta se trezi si dadu sa mearga spre bucatarie cand observa ca deja tava era langa pat. Servi micul dejun in timp ce admira incantata tablourile in stil Art Nouveau de pe peretii camerei. Intotdeauna isi dorise un tablou, dar nu au avut niciodata bani sa cumpere vreunul sau sa mearga la expozitii. In schimb se ducea pe la muzeu cand lua bursa, sau admira tablourile din vitrinele expozitiilor. Numai asa isi astampara foamea de arta si cultura.Cand iesi din camera, prin casa rasuna o arie de Verdi...Se gandi atunci ca: "Sunt o multime de oameni care traiesc bine, dar trebuie sa stii sa oferi si sufletului hrana"
Pranz:
Lux iesi in oras in cautarea unei expozitii, teatru sau cinema pentru a-si petrece timpul. Vroia sa fie cat mai obosit diseara astfel incat sa adoarma repede si sa isi dea seama maine dimineata ca totul a fost doar un cosmar.Cutreiera cele 5 strazi principale din oras dar nu gasi vreun Teatru; nu gasi nici un cinema functional - cel vechi era o ruina acum, iar expozitii era clar ca nu avea nici cea mai mica sansa sa gaseasca vreodata acolo. Se indrepta, insa, spre o librarie pe langa care trecuse mai devreme. Isi zise iarasi: "Degeaba iti doresti sa ai acces la arta si ai banii necesari, dar nu ai unde sa o gasesti."
Arta primi un telefon de la o prietena buna, in care o invita diseara la un spectacol de balet. Accepta bucuroasa. Nu mai fusese niciodata la un astfel de spectacol. Se freca la ochi, i se parea ca si cum ar fi murit si ar fi ajuns in Rai. Atata lux!! Toate visele ei deveneau usor usor realitate.Dupa 10 minute descoperi si biblioteca imensa a familiei. Pe putin 2000 de exemplare, multe dintre ele destul de rare. Stia pentru ca incercase sa le gaseasca pe la biblioteci sau online, fara succes. Atunci ii veni in minte ca: "Banii pot sa cumpere aproape orice, dar nu si bunul gust sau clasa".
Seara:
Lux se intoarse dezamagit, epuizat, infometat si deprimat acasa. Ziua trecuse fara rost. Nu ii adusese nici un folos, nu il dezvoltase cu nimic. Adormi, dar nu inainte de a se gandi ca: "Unii oameni isi si permit, au si unde sa gaseasca arta, dar daca nu au o anumita educatie si inclinare catre ea, degeaba!"
Arta se intorsese de la spectacolul de balet impreuna cu prietena ei si reveni de acolo complet entuziasmata, euforica, parca devenise o alta persoana, mai bogata fara insa, a castiga vreun ban. Bogata altfel. Adormi cu gandul ca: "Degeaba ai acces la arta si o intelegi tu, daca nu stii, nu vrei sau nu poti sa o impartasesti cu cei care si-o doresc. E ca si cand ai irosi-o."
Ziua urmatoare, fiecare se trezi in mediul lor, toate revenisera la normal. Ambii exclamara in acelasi timp:
Lux: "In mod cert, arta este un lux!"
Arta: "In mod cert, luxul este o arta!"
Articol scris pentru Spring Superblog
joi, 21 martie 2013
Te iubesc, femeie!
Nu stiu ce zic alti barbati, dar un lucru e sigur - Ce este frumos si lui Dumnezeu ii place. Nu ma refer aici la frumusetea aceea fada si lipsita de orice...materie mai mult sau mai putin cenusie. Ma refer la tot pachetul.
De aceea m-am indragostit eu iremediabil de sotia mea, Da Vinci de Monalisa (dar a pastrat-o doar pentru el) si Adam de Eva - pentru ca era femeie si orice femeie care este constienta de farmecul ei si...farmeca.
Se spune ca romancele sunt printre cele mai frumoase femei.Cu toate acestea nici una, niciodata nu a castigat titlul de Miss Univers. Va spun si de ce, pentru ca o femeie cu farmec este o femeie frumoasa in modestia ei - care face lucruri marete fara a iesi in evidenta prea mult, care te invata lucruri prin simple gesturi sau simple afirmatii.
Femei cu farmec gasim la noi o multime. Avem actrite (vezi Maia Morgenstern), avem creatoare de moda (vezi Doina Levintza), avem chiar si regine (vezi Regina Maria). Singurul lucru care ne lipseste este faptul ca ne place noua sa ne tinem ochii inchisi si nu le vedem tot timpul. Noroc cu strategia gasita de echipa Farmec si proiectul de promovare a farmecului natural feminin, altfel romancele noastre speciale ar fi ramas doar foi in cartile de isotire sau stele pe caldaramul vreunui bulevard. Nu, nu bulevard de la noi, ci din strainatate.
Femeia cu farmec natural care m-a cucerit pe mine imi este acum alaturi. Si stie, ca o femeie adevarata mai are o calitate importanta: stie cand sa isi tina barbatul aproape si stie cand sa il lase liber.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
De aceea m-am indragostit eu iremediabil de sotia mea, Da Vinci de Monalisa (dar a pastrat-o doar pentru el) si Adam de Eva - pentru ca era femeie si orice femeie care este constienta de farmecul ei si...farmeca.
Se spune ca romancele sunt printre cele mai frumoase femei.Cu toate acestea nici una, niciodata nu a castigat titlul de Miss Univers. Va spun si de ce, pentru ca o femeie cu farmec este o femeie frumoasa in modestia ei - care face lucruri marete fara a iesi in evidenta prea mult, care te invata lucruri prin simple gesturi sau simple afirmatii.
Femei cu farmec gasim la noi o multime. Avem actrite (vezi Maia Morgenstern), avem creatoare de moda (vezi Doina Levintza), avem chiar si regine (vezi Regina Maria). Singurul lucru care ne lipseste este faptul ca ne place noua sa ne tinem ochii inchisi si nu le vedem tot timpul. Noroc cu strategia gasita de echipa Farmec si proiectul de promovare a farmecului natural feminin, altfel romancele noastre speciale ar fi ramas doar foi in cartile de isotire sau stele pe caldaramul vreunui bulevard. Nu, nu bulevard de la noi, ci din strainatate.
Femeia cu farmec natural care m-a cucerit pe mine imi este acum alaturi. Si stie, ca o femeie adevarata mai are o calitate importanta: stie cand sa isi tina barbatul aproape si stie cand sa il lase liber.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
marți, 19 martie 2013
Vrei sa ma faci fericit?
Daca destinatiile turistice ar fi oameni si nu locuri, probabil ca ar putea fi impartite in destinatii turistice masculine si feminine. Sigur, este o chestiune de perceptii, de impresii pe care ti le lasa un loc dupa ce l-ai vizitat sau atunci cand citesti despre ele. Intocmai ca si in cazul oamenilor.
Uite, ca sa ma intelegeti mai bine, eu vad de exemplu Finlanda sau Scotia ca destinatii pur masculine, nu in sensul ca se potrivesc numai barbatilor, ci ca iti inspira o duritate si o personalitate mai aspra. Vanturile puternice, frigul, vremea ploioasa si campurile largi care te indeamna mai degraba catre actiune decat spre relaxare si opulenta.
La polul opus sunt acele destinatii feminine, calde, relaxante, interesante din care nu ai mai pleca curand. Mda, in alta ordine de idei recunosc ca uneori si doar uneori, noi barbatii suntem mai greu de "digerat" cu personalitatea noastra decat voi, femeile. Si faptul ca inca suntem in luna martie si numai acest lucru, ma face sa o recunosc.
Acum, pentru ca scopul meu in aceasta perioada care abunda in oferte turistice early booking sau nu, este sa imi gasesc un pachet de vacanta potrivit este ca si cum mi-as cauta o nevasta, nu? Intru pe site-ul agentiei de turism Paralela 45 la care am apelat de fiecare data cand am vrut sa imi planific concediul, si la cateva ore dupa aceea, primesc urmatorul email:
Dragul meu turist S.,
Doresc sa iti multumesc pentru faptul ca ai apelat la rudele mele apropiate din cadrul agentiei de turism Paralela 45. Intr-adevar, i-am lasat pe ei sa se ocupe de treburile mele, de verificatul cererilor si transmisul raspunsului meu mai departe deoarece eu imi petrec destul de mult timp relaxandu-ma si plimbandu-ma cu prietenii mei de peste tot din lume.
Ah, ce aiurita sunt, am uitat sa ma prezint - sunt Barcelona Costa Brava de Columb y Gaudi. Incantata de cunostinta! Barcelona este prenumele meu, cateodata prietenii care vin sa petreaca vacanta in Barcelona imi spun Barca, mai ales in perioada cand sunt meciuri si la mine acasa, pe stadionul de fotbal Camp Nou joaca FC Barcelona. Oh Dios, daca ai vedea ce vacarm se creeaza! Dar nu-i nimic, mie imi place sa primesc oameni de peste tot, sunt foarte ospitaliera si deschisa. Deci poti sa imi spui si tu tot Barca.
Costa Brava este numele meu de familie, iar explicatia tine de o traditie mai veche, cand prietenii mei turisti preferau atunci cand veneau in zona de Nord a Spaniei (tinutul de unde provin eu) sa viziteze ambele locuri - si orasul, si Costa Brava, datorita distantei foarte mici - aproape 30 de minute. Desi cele doua zone sunt destul de diferite - Barcelona este moderna, plina de arhitectura si alte constructii renumite, Costa Brava este chiar pe malul marii, un tinut ceva mai salbatic cu un port foarte mare. Asa m-am ales cu ambele nume.
Iar in ceea ce priveste insemnele nobiliare Columb y Gaudi, acestea vin de la stramosii mei. Dupa cum vezi, sunt de vita nobila. Cristofor Columb se spune ca era din Barcelona, de aceea ii port numele, iar Gaudi a fost celalalt stramos al meu care m-a adus la rangul faimos la care sunt astazi datorita lucrarilor sale. El a fost un mare arhitect, operele sale impresionand pe toti cei care ajung la mine.
De altfel, datorita lui am mostenit si o larga avere...culturala, deci poti spune ca daca decizi sa te casatoresti cu mine, vin deja cu zestre. Uite, ca sa intelegi, case intregi precum Casa Battlo sau casa Mila imi apartin, am pana si un parc - Parcul Guell, al meu in intregime. Nu mai vorbesc ca fiind o fire religioasa, detin cea mai impunatoare si neobisnuita catedrala - Sagrada Familia. Nu este interesant cu se numeste? Este de fapt numele pe care l-a dat stramosul meu Gaudi in memoria intregului nostru neam si pentru ca aceasta valoare sa mearga mai departe.
Ce sa iti mai zic, ca toate femeile imi place enorm sa merg la shopping, iar aici vei gasi Piete exceptionale pline cu suveniruri si nu numai, unde ma poti plimba. Daca esti amator de arta (si sper ca esti, pentru ca mie imi place la nebunie) putem vizita muzeele dedicate lui Picasso si Gaudi sau Muzeul de ciocolata.
Nu vreau sa par lipsita de modestie, dragul meu, dar sa stii ca sunt de asemenea o buna bucatareasa. Mancarurile traditionale pregatite de mine te vor fascina imediat. Doar se spune ca...dragostea trece prin stomac, nu? Cel mai avantajos va fi sa apelezi la un serviciu Charter Costa Brava din Bucuresti sau Cluj.
Iata, acestea fiind spuse, te abraco mucho si te astept. Uite, iti trimit si o poza cu mine pentru ca stiu ca te-ai indragostit. Pana ne vedem, iti va folosi sa iti diminueze dorul de mine!
Hasta luego!
Barca
Intr-adevar...dragostea trece prin...imagini! Acum stiu unde imi voi petrece concediul anul acesta.
Articol scris pentru Spring Superblog. Imagine preluata de pe site-ul agentiei de turism Paralela 45.
Uite, ca sa ma intelegeti mai bine, eu vad de exemplu Finlanda sau Scotia ca destinatii pur masculine, nu in sensul ca se potrivesc numai barbatilor, ci ca iti inspira o duritate si o personalitate mai aspra. Vanturile puternice, frigul, vremea ploioasa si campurile largi care te indeamna mai degraba catre actiune decat spre relaxare si opulenta.
La polul opus sunt acele destinatii feminine, calde, relaxante, interesante din care nu ai mai pleca curand. Mda, in alta ordine de idei recunosc ca uneori si doar uneori, noi barbatii suntem mai greu de "digerat" cu personalitatea noastra decat voi, femeile. Si faptul ca inca suntem in luna martie si numai acest lucru, ma face sa o recunosc.
Acum, pentru ca scopul meu in aceasta perioada care abunda in oferte turistice early booking sau nu, este sa imi gasesc un pachet de vacanta potrivit este ca si cum mi-as cauta o nevasta, nu? Intru pe site-ul agentiei de turism Paralela 45 la care am apelat de fiecare data cand am vrut sa imi planific concediul, si la cateva ore dupa aceea, primesc urmatorul email:
Dragul meu turist S.,
Doresc sa iti multumesc pentru faptul ca ai apelat la rudele mele apropiate din cadrul agentiei de turism Paralela 45. Intr-adevar, i-am lasat pe ei sa se ocupe de treburile mele, de verificatul cererilor si transmisul raspunsului meu mai departe deoarece eu imi petrec destul de mult timp relaxandu-ma si plimbandu-ma cu prietenii mei de peste tot din lume.
Ah, ce aiurita sunt, am uitat sa ma prezint - sunt Barcelona Costa Brava de Columb y Gaudi. Incantata de cunostinta! Barcelona este prenumele meu, cateodata prietenii care vin sa petreaca vacanta in Barcelona imi spun Barca, mai ales in perioada cand sunt meciuri si la mine acasa, pe stadionul de fotbal Camp Nou joaca FC Barcelona. Oh Dios, daca ai vedea ce vacarm se creeaza! Dar nu-i nimic, mie imi place sa primesc oameni de peste tot, sunt foarte ospitaliera si deschisa. Deci poti sa imi spui si tu tot Barca.
Costa Brava este numele meu de familie, iar explicatia tine de o traditie mai veche, cand prietenii mei turisti preferau atunci cand veneau in zona de Nord a Spaniei (tinutul de unde provin eu) sa viziteze ambele locuri - si orasul, si Costa Brava, datorita distantei foarte mici - aproape 30 de minute. Desi cele doua zone sunt destul de diferite - Barcelona este moderna, plina de arhitectura si alte constructii renumite, Costa Brava este chiar pe malul marii, un tinut ceva mai salbatic cu un port foarte mare. Asa m-am ales cu ambele nume.
Iar in ceea ce priveste insemnele nobiliare Columb y Gaudi, acestea vin de la stramosii mei. Dupa cum vezi, sunt de vita nobila. Cristofor Columb se spune ca era din Barcelona, de aceea ii port numele, iar Gaudi a fost celalalt stramos al meu care m-a adus la rangul faimos la care sunt astazi datorita lucrarilor sale. El a fost un mare arhitect, operele sale impresionand pe toti cei care ajung la mine.
De altfel, datorita lui am mostenit si o larga avere...culturala, deci poti spune ca daca decizi sa te casatoresti cu mine, vin deja cu zestre. Uite, ca sa intelegi, case intregi precum Casa Battlo sau casa Mila imi apartin, am pana si un parc - Parcul Guell, al meu in intregime. Nu mai vorbesc ca fiind o fire religioasa, detin cea mai impunatoare si neobisnuita catedrala - Sagrada Familia. Nu este interesant cu se numeste? Este de fapt numele pe care l-a dat stramosul meu Gaudi in memoria intregului nostru neam si pentru ca aceasta valoare sa mearga mai departe.
Ce sa iti mai zic, ca toate femeile imi place enorm sa merg la shopping, iar aici vei gasi Piete exceptionale pline cu suveniruri si nu numai, unde ma poti plimba. Daca esti amator de arta (si sper ca esti, pentru ca mie imi place la nebunie) putem vizita muzeele dedicate lui Picasso si Gaudi sau Muzeul de ciocolata.
Nu vreau sa par lipsita de modestie, dragul meu, dar sa stii ca sunt de asemenea o buna bucatareasa. Mancarurile traditionale pregatite de mine te vor fascina imediat. Doar se spune ca...dragostea trece prin stomac, nu? Cel mai avantajos va fi sa apelezi la un serviciu Charter Costa Brava din Bucuresti sau Cluj.
Iata, acestea fiind spuse, te abraco mucho si te astept. Uite, iti trimit si o poza cu mine pentru ca stiu ca te-ai indragostit. Pana ne vedem, iti va folosi sa iti diminueze dorul de mine!
Hasta luego!
Barca
Intr-adevar...dragostea trece prin...imagini! Acum stiu unde imi voi petrece concediul anul acesta.
Articol scris pentru Spring Superblog. Imagine preluata de pe site-ul agentiei de turism Paralela 45.
luni, 18 martie 2013
Fiind baiet...
Fiind baiet la bunica acasa faceam o gramada de traznai cu care de cele mai multe ori scapam nepedepsit. Nu pentru ca as fi meritat asta, ci pentru ca uneori viteza pe care o puteam atinge putea concura foarte usor cu aceea ca antilopelor din cartea mea de zoologie.
Fiind baiet am stricat din curiozitatea mea morbida o gramada de lucruri ale mamei, ale "mamaicii", ca sa nu mai vorbesc de uneltele "lu' bunelu' " sau de cele ale vecinilor. Imi aduc aminte ca la un moment dat mamaica mea si-a schimbat masina de cusut veche pe care o folosea cu o alta masina, marca Singer. Bineinteles, saraca de ea, nu ar fi fost nevoita sa isi cumpere una noua daca nazdravanul de mine nu o punea sa coasa tot timpul hainele pe care aveam grija sa le rup constant. daca nu verificam cat de rezistenta este cusand hamurile cailor, covoare, servetele de hartie si tabla (!!). Minunea care tocmai venise in casa noastra, trebuia neaparat verificata de mainile mele ..."dibace" la fel ca orice alt lucru nou - erau noi o ora sau 2 pana le stricam eu, pentru ca pe urma sa fie reparate si astfel sa nu mai mearga chiar brici.
Martori in aceste patanii ale mele imi stau maldarul de fiare de calcat stricate dupa ce am incercat sa vad daca legandu-mi un picior cu sfoara de el, poate inlocui cu brio tricicleta, spre exemplu, sau patinele de gheata. Sau de exemplu masina de spalat Albalux in care am vrut cu tot dinadinsul sa spal o umbrela care mi se parea mie ca "se murdarise". Bineinteles, ca am uitat sa adaug apa in masina de spalat, asa ramanand si fara masina si fara umbrela.
Eii, dar mai bine sa revin la povestea masinii de cusut nou nouta pe care a adus-o bunelu' intr-o zi, cu carul tocmai de la "orasul cel mare" (adica Bucuresti). Numai ce am auzit tropaitul cailor care se apropiau ca am fugit repede sa deschid portile si sa ma conving. El era! Acoperita cu o velinta de-a mamaicai, cutia destul de maricica se misca usor in caruta, nerabdatoare parca sa iasa la iveala si sa mi se arate.Cel putin asa credeam eu. Putea foarte bine sa tremure si de frica pentru ceea ce o astepta trecand prin mainile mele.
Bunelu' o dadu jos din caruta si o duse in camera de lucru unde bunica obisnuia sa coasa rochii si haine frumoase pentru "cucoane".
Dezamagirea mea cea mare veni insa, la scurt timp, cand dupa ce cutia a fost dusa in camera, usa odaii fu inchisa si eu lasat pe dinafara cu tot cu nerabdare si ochi sclipind de agitatie. Batui in usa, nimic. De partea cealalta, vocea mamei imi spuse ca de data aceasta nu am voie sa ma joc cu noua masina, ca este prea pretioasa. Si ca de altfel, oricum camera va sta inchisa tot timpul.
"Ah da? imi zisei in gand dupa ce auzii tavalugul de vorbe al mamei. Lasa ca ma descurc eu!"
Nici nu se lasa bine seara si toti ai casei se dusera la culcare, ca eu ma trezii si asa in pijamale cum ma imbracasera, iesii in curtea din spatele casei unde stiam eu ca da geamul odaii cu "masinaria" ce trebuia cucerita. Habar nu aveau ei ca degeaba incuiau ei usa - eu oricum nu imi faceam intrarea pe acolo, ci prin ochiul de geam care putea fi deschis oricand foarte usor, din moment ce tot eu ii stricasem "ciocul" cu care bloca geamul sa nu se deschida.
Intrai asadar, pe burta in odaie. Am ramas cateva minute locului ca sa ma obisnuiesc cu intunericul, desi ma atragea ca un magnet obiectul lucios chiar de langa geam. Nu puteam sa ii deslusesc pe deplin forma, dar parea mai micuta si mai firava decat cea veche, desi mamaica spunea ca este "mai desteapta". Exact ca aici.
Mai intai trebuia sa imi dau seama cum merge si mai ales, ceva foarte important, daca face zgomot! Materialele bunicii nu stiam unde sunt, asa ca singurele materiale de care dispuneam erau chiar pijamalele de pe mine. Imi dadui repede jos bluza si am pozitionat totul asa cum vazusem ca face mamaica atunci cand ma chema la ea sa ma mai "pupe" cand lucra. Nu facea zgomot! Dar nici nu vedeam bine ce si cum cos, dar eu ii dadeam inainte. Imi placea sa ma joc asa, mergea mult mai repede decat cea veche si era foarte usor de folosit.
In noaptea aceea mi-a venit mie in minte exact cum ma pot razbuna pe Georgel, colegul meu de clasa care ma parase la invatatoare acum o saptamana si caruia inca nu ii gasisem ...ac de cojocul lui. Acum aveam - si inca de mai multe feluri. Trebuia doar sa i-o coc!
N-are rost sa va povestesc cum am plecat inapoi in camera mea fara bluza de pijama si cum am taiat cu foarfeca bluza de pijama pe care o cususem pentru a o putea desface. Cum am primit cateva "scatoalfe" de la mama pentru ca iarasi am fost neastamparat si mi-am distrus hainele. Din fericire, palmele le-am acceptat de acea data cu usurare, pentru ca mama nu aflase in ce imprejurari mi-am distrus eu pijamaua.
Dimineata m-am dus frumos la scoala dupa ce avusesem grija sa ascund in ghiozdan un tub cu superglue. Intr-una din pauze am intins frumos solutia magica si transparenta pe scaunul "stimabilului" Georgel care era perfect inocent. Noi aveam obiceiul ca imediat ce se suna de iesire sa o tulim ca nebunii pe holurile scolii direct la fotbal. Asa se intampla si acum, cand, auzind soneria toti colegii ne ridicaram sa mergem in curte...toti mai putin Georgel care se pare ca era retinut de...ceva. Marinimosul coleg de banca al lui Georgel avu grija sa il "ajute" sa desprinda scaunul de pantaloni, doar ca tesatura subtire a pantalonilor lui de vara nu a avut nici o sansa sa reziste, iar amicul meu nesuferit se trezi cu ceva bucata de material lipsa exact...in partea dorsala.
Rasete, chiuituri, fluieraturi. Felicitari din partea colegilor mei pentru ideea stralucita. Toate pana veni dirigintele nostru si a trebuit sa recunosc fapta. Doar ca planul meu de razbunare fusese subestimat de toti.
Prefacandu-ma spasit, mi-am cerut scuze fata de coleg si de diriginte si mi-am luat angajamentul sa ii repar colegului pantalonii pana maine. Zis si facut! Dupa scoala, merg cu colegul acasa si imi da pantalonii rupti sa ii dau, chipurile, bunicii sa ii repare. Doar ca bunica nu stia absolut nimic despre aceasta si, la urma urmei, de ce sa nu ii repar eu?...cu un petec mare si rosu fix acolo unde trebuia?
Georgel a fost in cele din urma nevoit sa isi ia "la revedere" de la bunatate de pantaloni si mai mult, sa mearga cu petecul rosu pe strada, toata lumea uitandu-se la el si la opera de arta in materie de croitorie.
Sotia mea acum isi doreste neaparat o masina de cusut cel putin la fel de buna cum o avea bunica mea pe vremuri. Cautand impreuna pe magazinul de electrocasnice am gasit modelul potrivit, care nu poate fi decat unul care sa imi inspire incredere! Incredere sa il invat mai departe si pe fiul nostru cum sa o foloseasca...inteligent!
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
Fiind baiet am stricat din curiozitatea mea morbida o gramada de lucruri ale mamei, ale "mamaicii", ca sa nu mai vorbesc de uneltele "lu' bunelu' " sau de cele ale vecinilor. Imi aduc aminte ca la un moment dat mamaica mea si-a schimbat masina de cusut veche pe care o folosea cu o alta masina, marca Singer. Bineinteles, saraca de ea, nu ar fi fost nevoita sa isi cumpere una noua daca nazdravanul de mine nu o punea sa coasa tot timpul hainele pe care aveam grija sa le rup constant. daca nu verificam cat de rezistenta este cusand hamurile cailor, covoare, servetele de hartie si tabla (!!). Minunea care tocmai venise in casa noastra, trebuia neaparat verificata de mainile mele ..."dibace" la fel ca orice alt lucru nou - erau noi o ora sau 2 pana le stricam eu, pentru ca pe urma sa fie reparate si astfel sa nu mai mearga chiar brici.
Martori in aceste patanii ale mele imi stau maldarul de fiare de calcat stricate dupa ce am incercat sa vad daca legandu-mi un picior cu sfoara de el, poate inlocui cu brio tricicleta, spre exemplu, sau patinele de gheata. Sau de exemplu masina de spalat Albalux in care am vrut cu tot dinadinsul sa spal o umbrela care mi se parea mie ca "se murdarise". Bineinteles, ca am uitat sa adaug apa in masina de spalat, asa ramanand si fara masina si fara umbrela.
Eii, dar mai bine sa revin la povestea masinii de cusut nou nouta pe care a adus-o bunelu' intr-o zi, cu carul tocmai de la "orasul cel mare" (adica Bucuresti). Numai ce am auzit tropaitul cailor care se apropiau ca am fugit repede sa deschid portile si sa ma conving. El era! Acoperita cu o velinta de-a mamaicai, cutia destul de maricica se misca usor in caruta, nerabdatoare parca sa iasa la iveala si sa mi se arate.Cel putin asa credeam eu. Putea foarte bine sa tremure si de frica pentru ceea ce o astepta trecand prin mainile mele.
Bunelu' o dadu jos din caruta si o duse in camera de lucru unde bunica obisnuia sa coasa rochii si haine frumoase pentru "cucoane".
Dezamagirea mea cea mare veni insa, la scurt timp, cand dupa ce cutia a fost dusa in camera, usa odaii fu inchisa si eu lasat pe dinafara cu tot cu nerabdare si ochi sclipind de agitatie. Batui in usa, nimic. De partea cealalta, vocea mamei imi spuse ca de data aceasta nu am voie sa ma joc cu noua masina, ca este prea pretioasa. Si ca de altfel, oricum camera va sta inchisa tot timpul.
"Ah da? imi zisei in gand dupa ce auzii tavalugul de vorbe al mamei. Lasa ca ma descurc eu!"
Nici nu se lasa bine seara si toti ai casei se dusera la culcare, ca eu ma trezii si asa in pijamale cum ma imbracasera, iesii in curtea din spatele casei unde stiam eu ca da geamul odaii cu "masinaria" ce trebuia cucerita. Habar nu aveau ei ca degeaba incuiau ei usa - eu oricum nu imi faceam intrarea pe acolo, ci prin ochiul de geam care putea fi deschis oricand foarte usor, din moment ce tot eu ii stricasem "ciocul" cu care bloca geamul sa nu se deschida.
Intrai asadar, pe burta in odaie. Am ramas cateva minute locului ca sa ma obisnuiesc cu intunericul, desi ma atragea ca un magnet obiectul lucios chiar de langa geam. Nu puteam sa ii deslusesc pe deplin forma, dar parea mai micuta si mai firava decat cea veche, desi mamaica spunea ca este "mai desteapta". Exact ca aici.
Mai intai trebuia sa imi dau seama cum merge si mai ales, ceva foarte important, daca face zgomot! Materialele bunicii nu stiam unde sunt, asa ca singurele materiale de care dispuneam erau chiar pijamalele de pe mine. Imi dadui repede jos bluza si am pozitionat totul asa cum vazusem ca face mamaica atunci cand ma chema la ea sa ma mai "pupe" cand lucra. Nu facea zgomot! Dar nici nu vedeam bine ce si cum cos, dar eu ii dadeam inainte. Imi placea sa ma joc asa, mergea mult mai repede decat cea veche si era foarte usor de folosit.
In noaptea aceea mi-a venit mie in minte exact cum ma pot razbuna pe Georgel, colegul meu de clasa care ma parase la invatatoare acum o saptamana si caruia inca nu ii gasisem ...ac de cojocul lui. Acum aveam - si inca de mai multe feluri. Trebuia doar sa i-o coc!
N-are rost sa va povestesc cum am plecat inapoi in camera mea fara bluza de pijama si cum am taiat cu foarfeca bluza de pijama pe care o cususem pentru a o putea desface. Cum am primit cateva "scatoalfe" de la mama pentru ca iarasi am fost neastamparat si mi-am distrus hainele. Din fericire, palmele le-am acceptat de acea data cu usurare, pentru ca mama nu aflase in ce imprejurari mi-am distrus eu pijamaua.
Dimineata m-am dus frumos la scoala dupa ce avusesem grija sa ascund in ghiozdan un tub cu superglue. Intr-una din pauze am intins frumos solutia magica si transparenta pe scaunul "stimabilului" Georgel care era perfect inocent. Noi aveam obiceiul ca imediat ce se suna de iesire sa o tulim ca nebunii pe holurile scolii direct la fotbal. Asa se intampla si acum, cand, auzind soneria toti colegii ne ridicaram sa mergem in curte...toti mai putin Georgel care se pare ca era retinut de...ceva. Marinimosul coleg de banca al lui Georgel avu grija sa il "ajute" sa desprinda scaunul de pantaloni, doar ca tesatura subtire a pantalonilor lui de vara nu a avut nici o sansa sa reziste, iar amicul meu nesuferit se trezi cu ceva bucata de material lipsa exact...in partea dorsala.
Rasete, chiuituri, fluieraturi. Felicitari din partea colegilor mei pentru ideea stralucita. Toate pana veni dirigintele nostru si a trebuit sa recunosc fapta. Doar ca planul meu de razbunare fusese subestimat de toti.
Prefacandu-ma spasit, mi-am cerut scuze fata de coleg si de diriginte si mi-am luat angajamentul sa ii repar colegului pantalonii pana maine. Zis si facut! Dupa scoala, merg cu colegul acasa si imi da pantalonii rupti sa ii dau, chipurile, bunicii sa ii repare. Doar ca bunica nu stia absolut nimic despre aceasta si, la urma urmei, de ce sa nu ii repar eu?...cu un petec mare si rosu fix acolo unde trebuia?
Georgel a fost in cele din urma nevoit sa isi ia "la revedere" de la bunatate de pantaloni si mai mult, sa mearga cu petecul rosu pe strada, toata lumea uitandu-se la el si la opera de arta in materie de croitorie.
Sotia mea acum isi doreste neaparat o masina de cusut cel putin la fel de buna cum o avea bunica mea pe vremuri. Cautand impreuna pe magazinul de electrocasnice am gasit modelul potrivit, care nu poate fi decat unul care sa imi inspire incredere! Incredere sa il invat mai departe si pe fiul nostru cum sa o foloseasca...inteligent!
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
joi, 14 martie 2013
Gradina plina cu pasiune a...bunicii
De fiecare data cand venea ziua de 15 iunie si eram copil, in
ultima zi de scoala ajungeam acasa, imi luam avant si aruncam cat colo, cu
puterea mea de copil maruntel, ghiozdanul acela, sursa tuturor neplacerilor
mele de un an de zile. Vara era momentul meu preferat si incercam sa adun cat
de multe intamplari se putea pentru ceea ce urma sa fie, inevitabil, compunerea
"Cum mi-am petrecut vacanta cea mare!" si care ar fi inceput, iarasi,
invariabil cu: " Uraaa! A venit vacanta!"
Stiam ca dupa momentul esential al aruncarii ghiozdanului cu tot
cu carti, urma sa vina acela al drumului catre tara, catre casa bunicilor mei si
resedinta mea de vara din fiecare an- cu nasul lipit de geamul intotdeauna
murdar al "ratei" care ma ducea catre taramul meu de vis. Stateam cu
nasul lipit de geam pentru ca numaram stalpisorii aceia mici si albi care
reprezentau sutele de metri, pe urma stalpisorul mai mare si albastru care
reprezenta 1 kilometru.
Cand ajungeam, cu tot praful de pe ulita dupa mine, fugeam de-mi
sfaraiau calcaiele, cainii satului fugeau si ei dupa mine, eu fluieram sa ii
intarat, curcile si gastele scoase de vecini pe ulita ferindu-se din fata
balaurului care le gonea. Tot un zmeu ma simteam pana in momentul sfant cand intram
pe poarta si o vedeam venind inspre mine sa imi deschida poarta. Niciodata nu
reusea sa ajunga la ea inaintea mea, asa ca din toata fuga aceea ma loveam de
ea de fiecare data si radeam ciufulindu-ma de bratele ei si murmurand cu ras in
glas:
- Saru'mana, maica!
Ea inchidea ochii ingaduitor si iubitor si ma mangaia pe crestet
cu mainile batatorite si ridate de varsta si de munca. Ma saruta usor
strangandu-ma la piept. Niste lacrimi mari ii brazdau obrajii in timp ce
spunea:
- Sa traiesti, copilul meu! Bine ai venit! Haide sa iti pun ceva
sa mananci. Ia zi, ai terminat scoala? Ce premiu ai luat?
Bunica mea tragea nadejde mereu ca va putea la un moment dat sa
faca din mine baiat silitor. Undeva dupa ce am terminat clasa a opta s-a
convins si ea ca flacaul care se catara pe toate gardurile si se baga in toate
capitele de fan, care schingiuia toate pisicile si asmutea toti cainii trecand
cu bete printre gardurile vecinilor, nu va deveni niciodata un scolar
desavarsit.
Dar bunica mea avea o putere desavarsita asupra mea. Ea era
singura care reusea sa ma stapaneasca si sa ma faca sa ascult cuminte orice
mi-ar fi spus ea. Vocea aceea calda si ochii iubitori privindu-ma pana in
strafundul sufletului puteau face minuni cu mine.
- Nu, maica, nu mi-e foame. Du-ma mata la locul fermecat si mananc
acolo ceva bun!
- Bine, dragu' mamii, haide sa iti arat ce a mai crescut pentru
baiatul meu.
Si ma ducea - gradina bunicii era un loc de basm. Se ingrijea de
fiecare rasad, de fiecare petec de pamant. Gradina aceea era ca si sufletul ei
- plin cu bunatati. Pe oricine dorea sa intre acolo, il lasa, cu conditia sa nu
calce plantele si sa trateze cu respect munca ei. Gradina era pasiunea ei si
chiar ea. Asa cum se intampla de cele mai multe ori - pasiunile se transforma
in insasi persoana respectiva.
Imi aduc aminte ca o data ma uitam la pozele cu Maica din tinerete
cand am mai crescut un pic, ce e drept, cand am vrut sa mi-o imaginez fara
riduri si nemuncita de viata si de necazuri, cand am vrut sa vad femeia din ea,
femeie simpla si curata, de la tara, femeie care nu iesea niciodata negatita si
nearanjata. Nu machiata, dar intotdeauna avea prospetimea aceea pe care o avea
si gradina ei dimineata, cand roua inca nu se ridica de pe iarba. Iar seara,
cand stateam la povesti, era ca si cum licurici se lasau prin gradina ei
minunata. transformandu-l.
Zilele trecute cautam pe site-urile de lenjerie intima un cadou
pentru sotia mea. Asa am ajuns la Jolidon si am vazut colectiile pe care
urmeaza sa le lanseze. Era una dintre ele...Passion Garden care in momentul in
care am vazut modelele a fost ca si cum brusc m-am regasit in gradina Maicutei,
gustand zmeura plantata si ingrijita de ea si spunand:
- Mmm, ce bune sunt, nicaieri nu sunt mai bune ca aici, maicuta!
- Mananca, baiatul meu, mananca sa cresti mare, ca pentru tine
le-am pus! Sa mai iei, uite, are maica si capsuni, vino sa iti arat!
Prospetimea de acolo si iubirea ei mi-au revenit in minte cand am
vazut modul in care materialele imbraca pielea si formele modelului. Atata
grija si atata iubire pentru delicatete incat la un moment dat iti este mila sa
atingi sau chiar sa privesti...iti e frica sa nu fie doar un vis care sa se
destrame.
Pe bunica mea nu am vazut-o tanara decat in poze. Dar sunt convins
ca daca ar fi printre noi acum si ar trebui sa ii aleg un cadou, i-ar placea
enorm produsele din colectia Passion Garden - cuminte, delicat, romantic,
atractiv si fermecator fara a dezgoli mai mult decat este nevoie, usor retro.
Asa, ca pentru o femeie adevarata!
miercuri, 13 martie 2013
A 19-a zi
Calin abia reusi sa impinga in camera cutia cu unelte. Cateva bobite de transpiratie se scurgeau pe tample dupa ce urcase cutia pe scari. In spatele lui se auzeau acum pasii grabiti si usori ai sotiei lui, Ioana. Pana sa isi dea seama ii sari in spate si incepu sa ii rontaie urechile si sa il sarute pe gat. Era obisnuit cu stilul ei spontan si glumele iubitoare. Desi faceau parte din ritualul lor zilnic, de fiecare data reusea sa il surprinda. La fel ca noptile albe petrecute in planuri, sarutari si dragalasenii.
Se trantira pe podea gadilandu-se pana cand ea il opri:
- Gata, gata, piua! Ma dau batuta! Nu mai pot, stii ca nu rezist la gadilat...si nu de alta, dar daca o tinem asa nu mai terminam de pus podeaua cea noua curand.
- Deci recunosti cine este cel mai tare din casa asta?!
Toata numai un zambet privindu-si proaspatul sot atat de mandru si de copil in acelasi timp isi aducea aminte de ce se indragostise nebuneste de el in urma cu ceva timp si de ce il luase de sot acum cateva zile.
- Da-da! S-o crezi tu! Nu te impauna prea tare ca plesnesti...
- Altceva as vrea eu sa plesnesc usor, dar...ma resemnez
Aveau cateva imbunatatiri de facut in noua lor casam iar schimbatul podelei era doar una din ele. Ea avusese ideea de a schimba podeaua veche din ceea ce urma sa fie dormitorul mare cu una noua, de culoare alba, mai moderna. Calin prefera sa faca treaba aceasta doar ei doi pentru a economisi o parte din banii destinati mobilei, plus ca nu era un lucru dificil.
Asa ca dadura drumul muzicii pe laptop si au inceput sa desfaca podeaua veche. Undeva in jurul pranzului, exact in centrul camerei, gasira sub placile zgariate o cutie de lemn. Se uitau unul la celalalt mirati si intrigati de mica descoperire, mai ales ca fostul proprietar nu le spusese nimic. Probabil ca nici el nu stia. Din cate aflasera, acesta nu statuse in casa decat cateva zile, pana cand sotia sa cu vreo 20 de ani mai tanara decat el se hotarase ca era mult mai trendy sa locuiasca in cartierul de nord al localitatii, nu "in aceasta casa veche si oribila care o sufoca prin aerul trist". Dar lor le placuse din prima, era exact pe gustul lor, iar aerul trist era perceput asa doar de ea. Lor li se parea o casa chic, cu personalitate si multe povesti de descoperit si de spus.
Cand vazura cutia de lemn amandoi au simtit ca acesta este unul din acele momente magice cu care te intalnesti foarte rar in viata - cand trecutul da buzna peste tine si trebuie sa profiti, sa il accepti in viata ta inainte sa plece.
Calin lua cu grija cutia prafuita. Era din lemn de cires cu cateva incrustatii sub forma de frunze pe capac, iar incuietoarea era o simpla clapeta de arama, ruginita.
- E destul de usoara! Vrei sa o deschidem?
- Mananca vrabia malai?? Bineinteles ca vreau, ce intrebare este asta?
- Ok...si deschise usor capacul cutiei. Amandoi ramasera muti de uimire, inimile bateau mai repede, mainile transpirasera. Undeva pe fundal canta Phil Collins - Against all odds. Ciudata coincidenta!
Inauntrul cutiei, un trandafir uscat, o hartie impaturita si un saculet de catifea albastra. Lua hartia si vru sa o desfaca pentru a citi ce este scris. Trandafirul si umezeala patasera unele colturi ale hartiei, insa scrisul era lizibil.
- Stai! Nu o citi inca. Stii ceva? Tie nu ti se pare ca acesta este un moment care trebuie sarbatorit cumva? Mie imi pare foarte romantic. Ce zici daca aduc de jos doua pahare si o sticla de vin care ne-a ramas de la nunta? Putem gusta in timp de citim, luam si o pauza asa.
- Nu, lasa ca ma duc eu sa aduc, zise george. Dar sa nu tragi cu ochiul, ca te mananc!
- Promit!
Calin se grabi pe scari, Ioana putea sa ii auda pasii repeziti. O zgandarea tentatia de a citi macar 2-3 cuvinte, dar pe urma se gandi ca poate nu ar fi avut acelasi farmec decat daca ar fi fost intr-o atmosfera potrivita, iar Calin langa ea. Stia ca este la fel de curios si nerabdator ca si ea.
Dupa ce el reveni de la bucatarie ciocnira inainte de a lectura foaia.
- Pentru trecut si pentru misterul din viata noastra!
- Pentru momente speciale ca acesta!
Sorbira licoarea usor amaruie de culoarea rubinului, privindu-se in ochi. Pe laptop incepu sa cante Chris Rea, melodia Heaven.
Ea se rezema de zid in timp ce el incepu sa citeasca ceea ce parea a fi o scrisoare de dragoste:
" 20 Octombrie 2005
Iubita mea,
Oamenii spuna ca astazi este a 19 zi de cand te-ai inaltat si esti printre ingeri. Cel putin asa spun rudele mele si ale tale. Probabil ca ei au o alta notiune a timpului decat mine, pentru ca mie mi se pare ca ieri ne-am intalnit pentru prima oara: tu, in rochia aceea alba de panza topita si eu intr-o amarata de salopeta, tocmai veneam de la pescuit. Si acum ma intreb ce ai vazut tu la mine si cum de ai putut sa te indragostesti de mine atat de mult incat sa ma accepti langa tine. Mergeam uneori alaturi de tine si mi se parea ca nu sunt demn nici macar sa iti simt parfumul langa mine, daramite sa te strang in brate. Ce fericire mai mare puteam visa? Cum as fi putut eu vreodata gandi ca ingerii se indragostesc de oameni ca mine? Sau ca ingerii exista?!
Tie iti placea sa dansezi, iar mie sa iti cant batand cu lingurile in pahare. De cateva ori am plans cat de gingas puteai sa dansezi, cata lumina raspandeai in jurul tau...cata iubire avea loc intr-un spatiu atat de mic cum este inima mea!
Mai stii cum iti placea sa iti soptesc "Te iubesc!" in fiecare zi? Spuneai ca este cafeaua ta de dimineata. Si mai stii cum te urmaream proband rochii la nesfarsit, negasind vreodata combinatia care sa ti se para perfecta? Iar eu te iubeam si mai mult atunci si te-as fi tintuit in pat zile intregi? Frumoasa cum te vedeam, n-aveai nevoie decat de mainile mele care sa te imbrace...
Eu nu stiu de ce oamenii din jur spun ca tu ai plecat la ingeri. Eu cred ca tu doar te-ai ratacit prin lumea aceasta si iti este foarte greu sa gasesti drumul inapoi catre mine.
Dar nu-i nimic, sa vezi ce m-am gandit: in fiecare zi iti voi canta, asa cum faceam cand eram impreuna - voi canta lovind cu linguritele in paharele noastre melodiile tale preferate. In fiecare zi ma vei gasi in locul unde ne-am vazut prima oara. Si stiu ca ai sa vii. In pasi de dans te vad venind spre mine cu rochia ta alba...de panza topita...si parul tau negru...si ochii aceia mari si verzi datatori de viata.
Ei spun ca am innebunit! Da, printesa mea, sunt nebun de iubire pentru tine. Cum as putea vreodata sa ma insanatosesc de tine?! Tot ei mi-au dat inelul tau de logodna. Cred ca te-ai grabit undeva si ti-a cazut, desi ei spun ca ti l-au scos de la deget pentru ca printre ingeri nu ai nevoie de inele. Sunt niste prosti. Eu ti-l pastrez pana cand te vei intoarce. Si un trandafir alb va fi mereu langa mine. Alb, asa cum iti placea tie atat de mult.
S.
In timp ce Calin ii stergea lacrimile de pe obrazul sotiei lui, afara se lasa amurgul.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
luni, 11 martie 2013
Intensitate Pentru Luni fericite!
Subiect delicat- acesta cu epilatul, propus de Marketonline in cadrul Spring Superblog.
Primul lucru, insa, care mi-a venit in minte a fost un banc destul de misogin asa. Cica: stiati ca expresia "te invit sa vedem un film la mine" determina femeile sa se epileze?
Dragut, dar nu foate realist. Daca noi barbatii am lasa un pic mai jos orgoliul caracteristic, am vedea ca aceeasi replica venita din partea unei femei, are acelasi efect si asupra barbatilor, doar ca noi nu recunoastem. Facem semnul crucii si ne dam ochii peste cap numai cand auzim vorbindu-se despre subiect, dar de fapt, cautam pe pagini incognito metode fara durere pentru a ne epila fie la axila, fie pe piept. Unii chiar pe picioare.
Deocamdata majoritatea barbatilor am ramas la stadiul de lama de ras, ca e mai comoda, nedureroasa si pana la urma "nu vrem sa ne ramana pielea chiar ca fundul de bebelus", nu? Pai nu! Ca in final ne place sa atingem o piele moale si catifelata la nesfarsit.
Voi ati vazut ca femeile au tendinta sa se epileze mai rar iarna? Mai un pantalon, mai o bluza groasa cu maneca si gata. Pe urma se plang ca nu sunt destul de frumoase sau ca noi nu le apreciem destul de mult si nu ni se maresc si umezesc ochii ca la caprioare cand le vedem aparand. Pai eu stiu una si buna - era o vorba din popor care spunea ca...femeile in varsta (ca sa fiu finut) sufera la frumusete. Daaaar, in sfarsit, s-a inventat solutia salvatoare. Aparatul minune cu IPL, pe care il puteti gasi aici.
Sotia mea (iar acum dau din casa), ma cam pune la colt atunci cand, de exemplu, incepe sa creasca firele de par, dar nu destul de mult incat sa fie usor de epilat cu ceara, dar nici destul de mici incat sa avem o seara romantica nestingheriti.
Asadar, la subiectul propus de magazinul online de 7 stele, cred ca barbatii vor alege din pur egoism.
Cel putin din punctul meu de vedere:
1. Vreau frate, sa o vad si eu multumita pe sotia mea. Nu mai vreau pufnituri pentru ca tipa de la salon are programari si nu poate sa o epileze saptamana aceasta, ci saptamana viitoare si din cauza aceasta trebuie sa stam pe bara.
2. Nu mai vreau sclipiri de invidie in ochii ei cand vede vreo "fotomodela" pe la televizor care zici ca si-a luat parul la 3 cm sub piele.
3. Nu mai vreau miros de ceara in casa. ("Doamne, miroase oribil ceara aia!!!").
4. Nu mai vreau sa-mi foloseasca aftershave-ul, la naiba, in cazul in care se grabeste si se epileaza cu lama. Si...motivul principal de mascul in aparare de teritoriu
5. Nu vreau ca tipa de la salon sa se transforme intr-un fel de ginecolog al sotiei mele, in cazul epilatului inghinal.
6. Hehehe, si mai ales - ma gandesc...de fapt, nu, VISEZ de-a dreptul, cu ochii deschisi la aparatul minune pentru epilare definitiva pe care il voi putea folosi si eu in tihna. Si in secret!
Si mai cred ceva - ca inventatorul aparatului de epilare definitiva a fost clar un barbat. Macar pentru cate argumente am insirat mai sus, cred ca daca as fi avut un pic mai multa stofa de creator l-as fi facut in 2-3 ani. Ce ziceti, Marketonline, am dreptate? Este barbat sau femeie parintele Silknsensepil?
Primul lucru, insa, care mi-a venit in minte a fost un banc destul de misogin asa. Cica: stiati ca expresia "te invit sa vedem un film la mine" determina femeile sa se epileze?
Dragut, dar nu foate realist. Daca noi barbatii am lasa un pic mai jos orgoliul caracteristic, am vedea ca aceeasi replica venita din partea unei femei, are acelasi efect si asupra barbatilor, doar ca noi nu recunoastem. Facem semnul crucii si ne dam ochii peste cap numai cand auzim vorbindu-se despre subiect, dar de fapt, cautam pe pagini incognito metode fara durere pentru a ne epila fie la axila, fie pe piept. Unii chiar pe picioare.
Deocamdata majoritatea barbatilor am ramas la stadiul de lama de ras, ca e mai comoda, nedureroasa si pana la urma "nu vrem sa ne ramana pielea chiar ca fundul de bebelus", nu? Pai nu! Ca in final ne place sa atingem o piele moale si catifelata la nesfarsit.
Voi ati vazut ca femeile au tendinta sa se epileze mai rar iarna? Mai un pantalon, mai o bluza groasa cu maneca si gata. Pe urma se plang ca nu sunt destul de frumoase sau ca noi nu le apreciem destul de mult si nu ni se maresc si umezesc ochii ca la caprioare cand le vedem aparand. Pai eu stiu una si buna - era o vorba din popor care spunea ca...femeile in varsta (ca sa fiu finut) sufera la frumusete. Daaaar, in sfarsit, s-a inventat solutia salvatoare. Aparatul minune cu IPL, pe care il puteti gasi aici.
Asadar, la subiectul propus de magazinul online de 7 stele, cred ca barbatii vor alege din pur egoism.
Cel putin din punctul meu de vedere:
1. Vreau frate, sa o vad si eu multumita pe sotia mea. Nu mai vreau pufnituri pentru ca tipa de la salon are programari si nu poate sa o epileze saptamana aceasta, ci saptamana viitoare si din cauza aceasta trebuie sa stam pe bara.
2. Nu mai vreau sclipiri de invidie in ochii ei cand vede vreo "fotomodela" pe la televizor care zici ca si-a luat parul la 3 cm sub piele.
3. Nu mai vreau miros de ceara in casa. ("Doamne, miroase oribil ceara aia!!!").
4. Nu mai vreau sa-mi foloseasca aftershave-ul, la naiba, in cazul in care se grabeste si se epileaza cu lama. Si...motivul principal de mascul in aparare de teritoriu
5. Nu vreau ca tipa de la salon sa se transforme intr-un fel de ginecolog al sotiei mele, in cazul epilatului inghinal.
6. Hehehe, si mai ales - ma gandesc...de fapt, nu, VISEZ de-a dreptul, cu ochii deschisi la aparatul minune pentru epilare definitiva pe care il voi putea folosi si eu in tihna. Si in secret!
Si mai cred ceva - ca inventatorul aparatului de epilare definitiva a fost clar un barbat. Macar pentru cate argumente am insirat mai sus, cred ca daca as fi avut un pic mai multa stofa de creator l-as fi facut in 2-3 ani. Ce ziceti, Marketonline, am dreptate? Este barbat sau femeie parintele Silknsensepil?
miercuri, 6 martie 2013
Povesti interbelice
Pe la inceputul secolului XX timpul trecea altfel. Femeile se dichiseau ore intregi, cu grija, se alintau cu matasuri si dantele si ieseau la plimbari pe Lipscani, de unde isi cumparau pomade si rasfaturi dulci.
In alte vremuri, barbatii se duelau pentru dragostea unei femei, iar cuvinte precum "onoare" sau "cuvant" insemna aproape la fel de mult (daca nu mai mult) ca familia.
Uneori o privesc cum isi ridica parul intr-un coc lejer si imi aduc aminte de ce m-am indragostit de sotia mea. O vad atingand delicat materialele din vreun magazin specializat, aproape ca o adiere de vant si o imaginez imbracata in toate acele frumuseti facute de mana de om - pe o fiinta dumnezeiasca.
Plimbarile noastre lungi pe strazi cu piatra cubica, printre cladiri vechi si parasite, incercand sa identificam anul vreunei case, ochii ei mari luminandu-se pe langa sculpturi vechi de un secol si inima mea crescand in fata bucuriei ei.
Imi imaginez mainile ei frumoase, delicate, cu degete lungi de artista mangaiate de tesatura fina a unor manusi negre, asemanatoare cu cele de epoca...si atat! "Imbracata" in manusi luxoase si goala in rest. Nici nu e nevoie de mai mult. Intreaga ei personalitate imi ajunge pentru a ma transpune in alte epoci. Intreaga ei feminitate imi ajunge pentru a-mi dori sa ii ofer ce ste mai bun. Ce poate fi mai bun, decat sentimente? Emotii?
Sotia mea, sambata deschide geamurile casei noastre larg de tot si lasa intreaga lumina a soarelui sa patrunda intre noi. Venind acum primavara, parca gestul ei imi este si mai drag.Cateodata ma mai incrunt din cauza racelii, sunt gelos si egoist pe soarele care o invaluie in locul mainilor mele. Se aseaza in locul ei preferat din toata casa - in oaza ei de liniste, o canapea micuta si inflorata, unde in fiecare sambata citeste cateva pagini din vreo carte care i-a spus ei ceva. Intr-o sambata m-am trezit cu ea citind "Craii de curtea veche", intr-o alta citea "La Medeleni". Adica recitea, de fapt, cartile sufletului ei.
Cand stam linistiti ii place sa imi povesteasca despre visul ei, de a trai in vremurile acelea, de a trai momente pe care eroinele din cartile romantice au avut sansa sa le cunoasca. Imi povesteste linistita actiunea din paginile citite si se supara atunci cand eu o tachinez. Tocmai de aceea, pentru una din sambetele ei "interbelice" care imi plac atat de mult si pentru femeia care devine dupa ce citeste acele randuri, i-as oferi cartea Bucurestii vechi de la Borealy - magazinul meu preferat cand vine vorba de a-mi rasfata cea mai iubita fiinta.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013.
In alte vremuri, barbatii se duelau pentru dragostea unei femei, iar cuvinte precum "onoare" sau "cuvant" insemna aproape la fel de mult (daca nu mai mult) ca familia.
Uneori o privesc cum isi ridica parul intr-un coc lejer si imi aduc aminte de ce m-am indragostit de sotia mea. O vad atingand delicat materialele din vreun magazin specializat, aproape ca o adiere de vant si o imaginez imbracata in toate acele frumuseti facute de mana de om - pe o fiinta dumnezeiasca.
Plimbarile noastre lungi pe strazi cu piatra cubica, printre cladiri vechi si parasite, incercand sa identificam anul vreunei case, ochii ei mari luminandu-se pe langa sculpturi vechi de un secol si inima mea crescand in fata bucuriei ei.
Imi imaginez mainile ei frumoase, delicate, cu degete lungi de artista mangaiate de tesatura fina a unor manusi negre, asemanatoare cu cele de epoca...si atat! "Imbracata" in manusi luxoase si goala in rest. Nici nu e nevoie de mai mult. Intreaga ei personalitate imi ajunge pentru a ma transpune in alte epoci. Intreaga ei feminitate imi ajunge pentru a-mi dori sa ii ofer ce ste mai bun. Ce poate fi mai bun, decat sentimente? Emotii?
Sotia mea, sambata deschide geamurile casei noastre larg de tot si lasa intreaga lumina a soarelui sa patrunda intre noi. Venind acum primavara, parca gestul ei imi este si mai drag.Cateodata ma mai incrunt din cauza racelii, sunt gelos si egoist pe soarele care o invaluie in locul mainilor mele. Se aseaza in locul ei preferat din toata casa - in oaza ei de liniste, o canapea micuta si inflorata, unde in fiecare sambata citeste cateva pagini din vreo carte care i-a spus ei ceva. Intr-o sambata m-am trezit cu ea citind "Craii de curtea veche", intr-o alta citea "La Medeleni". Adica recitea, de fapt, cartile sufletului ei.
Cand stam linistiti ii place sa imi povesteasca despre visul ei, de a trai in vremurile acelea, de a trai momente pe care eroinele din cartile romantice au avut sansa sa le cunoasca. Imi povesteste linistita actiunea din paginile citite si se supara atunci cand eu o tachinez. Tocmai de aceea, pentru una din sambetele ei "interbelice" care imi plac atat de mult si pentru femeia care devine dupa ce citeste acele randuri, i-as oferi cartea Bucurestii vechi de la Borealy - magazinul meu preferat cand vine vorba de a-mi rasfata cea mai iubita fiinta.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013.
luni, 4 martie 2013
Romanca mea frumoasa!
Poate fi oricare din femeile de care noi barbatii ne indragostim iremediabil dupa o privire sau un zambet. Ne vezi trezindu-ne dimineata siguri de noi si pregatiti sa infruntam lumea. Apoi veniti voi, femei care emana personalitate prin toti porii, si ne dati lumea peste cap. Voi ati vazut ca primavara sunteti mai frumoase ca oricand? Voi ati vazut ca dimineata cand va treziti proaspete si nemachiate, spalate cu apa rece, sunteti numai bune de pus langa icoane?
Farmecul vostru natural trece dincolo de orice artificiu mai mare sau mai mic pe care il folositi pentru a ne cuceri. O femeie care se ingrijeste natural, pe care o vezi citind atenta eticheta vreunui produs cu argan, aloe vera sau galbenele este mai sexy si mai feminina decat o femeie care este nevoita sa apeleze la un decolteu adanc pentru ca nu are alte arme.
Ne place sa vedem femei care isi poarta atitudinea cu mandrie, ne place sa vedem femei cu personalitate care nu se sfiesc sa si-o asume, ne place sa vedem femei inteligente si pline de farmec. Ne place sa ne lasam vrajiti de voi. Ne place sa va vedem seara cum intindeti creme din gama Farmec natural, cu grija si constiincios pe fiecare bucatica de piele pentru ca dupa aceea sa ne desfatati cu parfumurile voastre naturale.
O fi Giulia ambasador gama Farmec natural, dar fiecare dintre voi este ambasadoarea frumusetii feminine fara sa va dati neaparat seama de asta.
Stiti de ce romancele sunt considerate unele dintre cele mai frumoase? Tocmai pentru ca mostenim o avere straveche a pamantului acestuia pe care un brand romanesc cum este Farmec vi-l pune la dispozitie. Frumusetea pamantului si a naturii si farmecul vostru natural. Cum pot ele sa fie diferite?
Indragostiti-va de viata si ajutati-ne sa ne indragostim de voi!
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog.
vineri, 1 martie 2013
Spring...time
Incep ziua de azi cu cateva observatii:
1. Voi participa pentru prima oara ever la un concurs de scris - pe numele lui Spring Superblog 2013 din simplul si frumosul motiv ca mi-a fost recomandat de o persoana draga.
In alta ordine de idei:
2. Cum se face ca barbatii care isi altoiesc constant si constiincios femeile de langa ei, de 1 si 8 martie si doar atunci isi aduc aminte sa ureze la multi ani, sa ia flori si martisoare. Voua nu vi se pare ca undeva exista un paradox?
3. La fel de deplasat, sincer, mi se pare cand dau peste barbati care se bucura ca incepe primavara. La modul ala dulceago-rozo-patetic, vreau sa zic. La modul ala cu floricele care infloresc pe campii, soarele care straluceste pe cer si totul este mai minunat. C'mon fratilor, zau asa, lasati-le pe femei sa fie siroposi la treburile astea, ca se pricep mai bine. Sincer, pe noi atitudinea aceasta nu ne face decat sa parem mai putin masculi.
Sa fim seriosi, pentru noi venirea primaverii este interesanta doar pentru ca:
- schimbam iarasi cauciucurile de iarna, therefore este o ocazie in plus sa stam pe langa masini, ulei si scule si sa ne murdarim putin
- putem incepe sa iesim la o bere cu baietii
- si femeile noastre vor inceta, in sfarsit, sa ne bata la cap cu infofolitul "sa nu cumva sa racim"
Q.E.D
V-am spus deja ca ma inscriu la Superblog editia de primavara?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)