Povesti interbelice

Pe la inceputul secolului XX timpul trecea altfel. Femeile se dichiseau ore intregi, cu grija, se alintau cu matasuri si dantele si ieseau la plimbari pe Lipscani, de unde isi cumparau pomade si rasfaturi dulci.
In alte vremuri, barbatii se duelau pentru dragostea unei femei, iar cuvinte precum "onoare" sau "cuvant" insemna aproape la fel de mult (daca nu mai mult) ca familia.
Uneori o privesc cum isi ridica parul intr-un coc lejer si imi aduc aminte de ce m-am indragostit de sotia mea. O vad atingand delicat materialele din vreun magazin specializat, aproape ca o adiere de vant si o imaginez imbracata in toate acele frumuseti facute de mana de om - pe o fiinta dumnezeiasca.
Plimbarile noastre lungi pe strazi cu piatra cubica, printre cladiri vechi si parasite, incercand sa identificam anul vreunei case, ochii ei mari luminandu-se pe langa sculpturi vechi de un secol si inima mea crescand in fata bucuriei ei.
Imi imaginez mainile ei frumoase, delicate, cu degete lungi de artista mangaiate de tesatura fina a unor manusi negre, asemanatoare cu cele de epoca...si atat! "Imbracata" in manusi luxoase si goala in rest. Nici nu e nevoie de mai mult. Intreaga ei personalitate imi ajunge pentru a ma transpune in alte epoci. Intreaga ei feminitate imi ajunge pentru a-mi dori sa ii ofer ce ste mai bun. Ce poate fi mai bun, decat sentimente? Emotii?
Sotia mea, sambata deschide geamurile casei noastre larg de tot si lasa intreaga lumina a soarelui sa patrunda intre noi. Venind acum primavara, parca gestul ei imi este si mai drag.Cateodata ma mai incrunt din cauza racelii, sunt gelos si egoist pe soarele care o invaluie in locul mainilor mele. Se aseaza in locul ei preferat din toata casa - in oaza ei de liniste, o canapea micuta si inflorata, unde in fiecare sambata citeste cateva pagini din vreo carte care i-a spus ei ceva. Intr-o sambata m-am trezit cu ea citind "Craii de curtea veche", intr-o alta citea "La Medeleni". Adica recitea, de fapt, cartile sufletului ei.
Cand stam linistiti ii place sa imi povesteasca despre visul ei, de a trai in vremurile acelea, de a trai momente pe care eroinele din cartile romantice au avut sansa sa le cunoasca. Imi povesteste linistita actiunea din paginile citite si se supara atunci cand eu o tachinez. Tocmai de aceea, pentru una din sambetele ei "interbelice" care imi plac atat de mult si pentru femeia care devine dupa ce citeste acele randuri, i-as oferi cartea Bucurestii vechi de la Borealy - magazinul meu preferat cand vine vorba de a-mi rasfata cea mai iubita fiinta.

Articol scris pentru Spring Superblog 2013.