Gradina plina cu pasiune a...bunicii

De fiecare data cand venea ziua de 15 iunie si eram copil, in ultima zi de scoala ajungeam acasa, imi luam avant si aruncam cat colo, cu puterea mea de copil maruntel, ghiozdanul acela, sursa tuturor neplacerilor mele de un an de zile. Vara era momentul meu preferat si incercam sa adun cat de multe intamplari se putea pentru ceea ce urma sa fie, inevitabil, compunerea "Cum mi-am petrecut vacanta cea mare!" si care ar fi inceput, iarasi, invariabil cu: " Uraaa! A venit vacanta!"

Stiam ca dupa momentul esential al aruncarii ghiozdanului cu tot cu carti, urma sa vina acela al drumului catre tara, catre casa bunicilor mei si resedinta mea de vara din fiecare an- cu nasul lipit de geamul intotdeauna murdar al "ratei" care ma ducea catre taramul meu de vis. Stateam cu nasul lipit de geam pentru ca numaram stalpisorii aceia mici si albi care reprezentau sutele de metri, pe urma stalpisorul mai mare si albastru care reprezenta 1 kilometru.

Cand ajungeam, cu tot praful de pe ulita dupa mine, fugeam de-mi sfaraiau calcaiele, cainii satului fugeau si ei dupa mine, eu fluieram sa ii intarat, curcile si gastele scoase de vecini pe ulita ferindu-se din fata balaurului care le gonea. Tot un zmeu ma simteam pana in momentul sfant cand intram pe poarta si o vedeam venind inspre mine sa imi deschida poarta. Niciodata nu reusea sa ajunga la ea inaintea mea, asa ca din toata fuga aceea ma loveam de ea de fiecare data si radeam ciufulindu-ma de bratele ei si murmurand cu ras in glas: 

- Saru'mana, maica!

Ea inchidea ochii ingaduitor si iubitor si ma mangaia pe crestet cu mainile batatorite si ridate de varsta si de munca. Ma saruta usor strangandu-ma la piept. Niste lacrimi mari ii brazdau obrajii in timp ce spunea:

- Sa traiesti, copilul meu! Bine ai venit! Haide sa iti pun ceva sa mananci. Ia zi, ai terminat scoala? Ce premiu ai luat?

Bunica mea tragea nadejde mereu ca va putea la un moment dat sa faca din mine baiat silitor. Undeva dupa ce am terminat clasa a opta s-a convins si ea ca flacaul care se catara pe toate gardurile si se baga in toate capitele de fan, care schingiuia toate pisicile si asmutea toti cainii trecand cu bete printre gardurile vecinilor, nu va deveni niciodata un scolar desavarsit.

Dar bunica mea avea o putere desavarsita asupra mea. Ea era singura care reusea sa ma stapaneasca si sa ma faca sa ascult cuminte orice mi-ar fi spus ea. Vocea aceea calda si ochii iubitori privindu-ma pana in strafundul sufletului puteau face minuni cu mine. 

- Nu, maica, nu mi-e foame. Du-ma mata la locul fermecat si mananc acolo ceva bun!

- Bine, dragu' mamii, haide sa iti arat ce a mai crescut pentru baiatul meu.

Si ma ducea - gradina bunicii era un loc de basm. Se ingrijea de fiecare rasad, de fiecare petec de pamant. Gradina aceea era ca si sufletul ei - plin cu bunatati. Pe oricine dorea sa intre acolo, il lasa, cu conditia sa nu calce plantele si sa trateze cu respect munca ei. Gradina era pasiunea ei si chiar ea. Asa cum se intampla de cele mai multe ori - pasiunile se transforma in insasi persoana respectiva.

Imi aduc aminte ca o data ma uitam la pozele cu Maica din tinerete cand am mai crescut un pic, ce e drept, cand am vrut sa mi-o imaginez fara riduri si nemuncita de viata si de necazuri, cand am vrut sa vad femeia din ea, femeie simpla si curata, de la tara, femeie care nu iesea niciodata negatita si nearanjata. Nu machiata, dar intotdeauna avea prospetimea aceea pe care o avea si gradina ei dimineata, cand roua inca nu se ridica de pe iarba. Iar seara, cand stateam la povesti, era ca si cum licurici se lasau prin gradina ei minunata. transformandu-l.

Zilele trecute cautam pe site-urile de lenjerie intima un cadou pentru sotia mea. Asa am ajuns la Jolidon si am vazut colectiile pe care urmeaza sa le lanseze. Era una dintre ele...Passion Garden care in momentul in care am vazut modelele a fost ca si cum brusc m-am regasit in gradina Maicutei, gustand zmeura plantata si ingrijita de ea si spunand:

- Mmm, ce bune sunt, nicaieri nu sunt mai bune ca aici, maicuta!

- Mananca, baiatul meu, mananca sa cresti mare, ca pentru tine le-am pus! Sa mai iei, uite, are maica si capsuni, vino sa iti arat!

Prospetimea de acolo si iubirea ei mi-au revenit in minte cand am vazut modul in care materialele imbraca pielea si formele modelului. Atata grija si atata iubire pentru delicatete incat la un moment dat iti este mila sa atingi sau chiar sa privesti...iti e frica sa nu fie doar un vis care sa se destrame.

Pe bunica mea nu am vazut-o tanara decat in poze. Dar sunt convins ca daca ar fi printre noi acum si ar trebui sa ii aleg un cadou, i-ar placea enorm produsele din colectia Passion Garden - cuminte, delicat, romantic, atractiv si fermecator fara a dezgoli mai mult decat este nevoie, usor retro. Asa, ca pentru o femeie adevarata!