Calin abia reusi sa impinga in camera cutia cu unelte. Cateva bobite de transpiratie se scurgeau pe tample dupa ce urcase cutia pe scari. In spatele lui se auzeau acum pasii grabiti si usori ai sotiei lui, Ioana. Pana sa isi dea seama ii sari in spate si incepu sa ii rontaie urechile si sa il sarute pe gat. Era obisnuit cu stilul ei spontan si glumele iubitoare. Desi faceau parte din ritualul lor zilnic, de fiecare data reusea sa il surprinda. La fel ca noptile albe petrecute in planuri, sarutari si dragalasenii.
Se trantira pe podea gadilandu-se pana cand ea il opri:
- Gata, gata, piua! Ma dau batuta! Nu mai pot, stii ca nu rezist la gadilat...si nu de alta, dar daca o tinem asa nu mai terminam de pus podeaua cea noua curand.
- Deci recunosti cine este cel mai tare din casa asta?!
Toata numai un zambet privindu-si proaspatul sot atat de mandru si de copil in acelasi timp isi aducea aminte de ce se indragostise nebuneste de el in urma cu ceva timp si de ce il luase de sot acum cateva zile.
- Da-da! S-o crezi tu! Nu te impauna prea tare ca plesnesti...
- Altceva as vrea eu sa plesnesc usor, dar...ma resemnez
Aveau cateva imbunatatiri de facut in noua lor casam iar schimbatul podelei era doar una din ele. Ea avusese ideea de a schimba podeaua veche din ceea ce urma sa fie dormitorul mare cu una noua, de culoare alba, mai moderna. Calin prefera sa faca treaba aceasta doar ei doi pentru a economisi o parte din banii destinati mobilei, plus ca nu era un lucru dificil.
Asa ca dadura drumul muzicii pe laptop si au inceput sa desfaca podeaua veche. Undeva in jurul pranzului, exact in centrul camerei, gasira sub placile zgariate o cutie de lemn. Se uitau unul la celalalt mirati si intrigati de mica descoperire, mai ales ca fostul proprietar nu le spusese nimic. Probabil ca nici el nu stia. Din cate aflasera, acesta nu statuse in casa decat cateva zile, pana cand sotia sa cu vreo 20 de ani mai tanara decat el se hotarase ca era mult mai trendy sa locuiasca in cartierul de nord al localitatii, nu "in aceasta casa veche si oribila care o sufoca prin aerul trist". Dar lor le placuse din prima, era exact pe gustul lor, iar aerul trist era perceput asa doar de ea. Lor li se parea o casa chic, cu personalitate si multe povesti de descoperit si de spus.
Cand vazura cutia de lemn amandoi au simtit ca acesta este unul din acele momente magice cu care te intalnesti foarte rar in viata - cand trecutul da buzna peste tine si trebuie sa profiti, sa il accepti in viata ta inainte sa plece.
Calin lua cu grija cutia prafuita. Era din lemn de cires cu cateva incrustatii sub forma de frunze pe capac, iar incuietoarea era o simpla clapeta de arama, ruginita.
- E destul de usoara! Vrei sa o deschidem?
- Mananca vrabia malai?? Bineinteles ca vreau, ce intrebare este asta?
- Ok...si deschise usor capacul cutiei. Amandoi ramasera muti de uimire, inimile bateau mai repede, mainile transpirasera. Undeva pe fundal canta Phil Collins - Against all odds. Ciudata coincidenta!
Inauntrul cutiei, un trandafir uscat, o hartie impaturita si un saculet de catifea albastra. Lua hartia si vru sa o desfaca pentru a citi ce este scris. Trandafirul si umezeala patasera unele colturi ale hartiei, insa scrisul era lizibil.
- Stai! Nu o citi inca. Stii ceva? Tie nu ti se pare ca acesta este un moment care trebuie sarbatorit cumva? Mie imi pare foarte romantic. Ce zici daca aduc de jos doua pahare si o sticla de vin care ne-a ramas de la nunta? Putem gusta in timp de citim, luam si o pauza asa.
- Nu, lasa ca ma duc eu sa aduc, zise george. Dar sa nu tragi cu ochiul, ca te mananc!
- Promit!
Calin se grabi pe scari, Ioana putea sa ii auda pasii repeziti. O zgandarea tentatia de a citi macar 2-3 cuvinte, dar pe urma se gandi ca poate nu ar fi avut acelasi farmec decat daca ar fi fost intr-o atmosfera potrivita, iar Calin langa ea. Stia ca este la fel de curios si nerabdator ca si ea.
Dupa ce el reveni de la bucatarie ciocnira inainte de a lectura foaia.
- Pentru trecut si pentru misterul din viata noastra!
- Pentru momente speciale ca acesta!
Sorbira licoarea usor amaruie de culoarea rubinului, privindu-se in ochi. Pe laptop incepu sa cante Chris Rea, melodia Heaven.
Ea se rezema de zid in timp ce el incepu sa citeasca ceea ce parea a fi o scrisoare de dragoste:
" 20 Octombrie 2005
Iubita mea,
Oamenii spuna ca astazi este a 19 zi de cand te-ai inaltat si esti printre ingeri. Cel putin asa spun rudele mele si ale tale. Probabil ca ei au o alta notiune a timpului decat mine, pentru ca mie mi se pare ca ieri ne-am intalnit pentru prima oara: tu, in rochia aceea alba de panza topita si eu intr-o amarata de salopeta, tocmai veneam de la pescuit. Si acum ma intreb ce ai vazut tu la mine si cum de ai putut sa te indragostesti de mine atat de mult incat sa ma accepti langa tine. Mergeam uneori alaturi de tine si mi se parea ca nu sunt demn nici macar sa iti simt parfumul langa mine, daramite sa te strang in brate. Ce fericire mai mare puteam visa? Cum as fi putut eu vreodata gandi ca ingerii se indragostesc de oameni ca mine? Sau ca ingerii exista?!
Tie iti placea sa dansezi, iar mie sa iti cant batand cu lingurile in pahare. De cateva ori am plans cat de gingas puteai sa dansezi, cata lumina raspandeai in jurul tau...cata iubire avea loc intr-un spatiu atat de mic cum este inima mea!
Mai stii cum iti placea sa iti soptesc "Te iubesc!" in fiecare zi? Spuneai ca este cafeaua ta de dimineata. Si mai stii cum te urmaream proband rochii la nesfarsit, negasind vreodata combinatia care sa ti se para perfecta? Iar eu te iubeam si mai mult atunci si te-as fi tintuit in pat zile intregi? Frumoasa cum te vedeam, n-aveai nevoie decat de mainile mele care sa te imbrace...
Eu nu stiu de ce oamenii din jur spun ca tu ai plecat la ingeri. Eu cred ca tu doar te-ai ratacit prin lumea aceasta si iti este foarte greu sa gasesti drumul inapoi catre mine.
Dar nu-i nimic, sa vezi ce m-am gandit: in fiecare zi iti voi canta, asa cum faceam cand eram impreuna - voi canta lovind cu linguritele in paharele noastre melodiile tale preferate. In fiecare zi ma vei gasi in locul unde ne-am vazut prima oara. Si stiu ca ai sa vii. In pasi de dans te vad venind spre mine cu rochia ta alba...de panza topita...si parul tau negru...si ochii aceia mari si verzi datatori de viata.
Ei spun ca am innebunit! Da, printesa mea, sunt nebun de iubire pentru tine. Cum as putea vreodata sa ma insanatosesc de tine?! Tot ei mi-au dat inelul tau de logodna. Cred ca te-ai grabit undeva si ti-a cazut, desi ei spun ca ti l-au scos de la deget pentru ca printre ingeri nu ai nevoie de inele. Sunt niste prosti. Eu ti-l pastrez pana cand te vei intoarce. Si un trandafir alb va fi mereu langa mine. Alb, asa cum iti placea tie atat de mult.
S.
In timp ce Calin ii stergea lacrimile de pe obrazul sotiei lui, afara se lasa amurgul.
Articol scris pentru Spring Superblog 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu