Multumesc, Suleyman!

Pe Kanal D in fiecare luni si marti ruleaza filmul serial Suleyman Magnificul. In urma cu ceva timo am dat like paginii de facebook a programului TV, asa incat acum imi apar toate noutatile si campaniile lor in desfasurare. Zilele trecute mi-a aparut recomandarea de a intra pe aplicatia lansata cu ocazia Craciunului.
"Ce chestie tare! zic Uite asa ii pot face o surpriza sotiei mele care aprecieaza atat de mult micile mele nazdravanii. Si asa am procedat: intr-o zi i-am trimis sotiei mele, pe facebook: "Iti multumesc pentru toate mesele minunate pe care mi le pregatesti si pentru ca faci in asa fel incat sa iti straluceasca ochii cand ma privesti!"
Care a fost reactia ei? O noapte super tare!
Dar nu despre mesajul meu de pe facebook vreau sa va vorbesc. De data aceasta nu ii voi multumi ei - ii voi multumi lui Suleyman Magnificul. Daca as sti turca, cred ca i-as multumi pe limba lui, dar asa...

Iata mesajul meu de multumire:
"Iti multumesc, Suleyman, frate pentru ca apari in fiecare zi de luni si marti pe postul Kanal D! Iti multumesc ca doua seri nevasta-mea sta cu ochii lipiti de ecranul plat al TV-ului si te urmareste. Cred ca a si invatat cateva cuvinte, iar de vreo cateva luni se indeletniceste cu exersatul retetelor turcesti. Cred ca a vazut in vreun episod ceva care a impresionat-o in sensul acesta. Iti multumesc ca doua zile pe saptamana ea priveste filmul si eu o privesc pe ea. Ea nu stie, probabil ca va afla acum. Cu cartea in mana eu ma prefac ca citesc, cand de fapt, profit pentru a o urmari. Ea este ca un film pentru mine - reactiile, gesturile, privirea, zambetul uneori. Urmarind-o pe ea, este ca si cand as urmari filmul fara a vedea de fapt personajele de acolo.
De cand pot sa fac asta, viata mea s-a schimbat. Am inceput sa o apreciez mai mult, sa o iubesc mai mult si sa ma indragostesc mai profund de ea. M-a facut mai atent la sentimentele mele si la viata in general. A transformat un viitor plat intr-un viitor interesant.

Asa ca, Suleymane te inteleg ca ai zeci de neveste dar nici una nu e ca Hurrem a ta!

Teshequr sau cum s-o scrie pe turceste!"

Fa o surpriza cuiva. Multumeste-i prin aplicatia de pe facebook a Kanal D!

CV -ul celui mai bucuros cumparator

Nume: Cumparaturescu
Prenume: Bucurel
Adresa: in provincie in general, in magazine in preajma sarbatorilor
Tel: Nu am deocamdata, dar urmeaza sa imi cumpar

Studii: Liceul cu program sportiv, profil Alergari cu plase in maini
          Facultatea de Shopping online, absolvit Magna cum Laudae
          in prezent, Master in Administrarea Bugetului, cursuri de zi si de nopti albe

Experienta profesionala:

In preajma sarbatorilor, de 5 ani incoace am indeplinit pe rand, functia de: sofer de sotie, manipulant bagaje si cumparaturi, impingator de carucioare, agent de interventie pentru produse uitate de pe lista si mare boss in manuirea portofelului.

Mentionez ca pentru indeplinirea cu brio a acestor task-uri, in restul perioadei ma antrenez asiduu si particip la cursuri in domeniu, conform listei de mai jos.

Beneficii: - Card de credit Piraeus Exclusive Gold
               - Card de credit Piraeus Visa Exact

Realizari: - imbunatatirea raportului cantitate - cost cumparaturi
              - 3% din valoarea cumparaturilor efectuate pana la 31 ianuarie 2014 va fi returnat

Calitati: rezistent la conditii grele de deplasare, rabdator, inteligent si diplomat, abilitati deosebite in lingusirea vanzatoarelor si a oamenilor aflati la coada in fata mea, calculat si spirit de observatie deosebit in identificarea promotiilor

Cursuri efectuate:

- Cum sa eviti depresia in timpul cumparaturilor de sarbatori, efectuat prin Piraeus Bank
- Lista de cumparaturi, centura neagra
- Promotiile pe intelesul tuturor
- Tehnici extreme de supravietuire in jungla supermarketurilor
- Arta manipularii maselor
- Combaterea concurentei in timpul promotiilor
- Plasele de cumparaturi ca un fulg de nea

Recomandari: sotia mea, toti "colegii" de suferinta asemenea mie, etc

Bucurii la cumparaturi cu Piraeus Bank

Aho, aho mamici si tati

Stati putin, nu panicati

La ecran v-alaturati

Si cuvantul mi-ascultati!

Ia mai manati, mai

Hai, hai...

S-a sculat mai an

Piraeus bancar

Si-a-ncalecat

Pe-un card fermecat

Cu sigla ca un balaur

Cu nume de aur (Visa Exclusive Gold)

Cu-atingere de matasa,

Numa' bun de luat acasa

Si de pus pe masa.

El pe strazi s-a ridicat,

Prin magazine s-a uitat,

Sa aleaga-un loc marcat

Numai bun de cumparat.

Si-a pornit-o intr-o joi

Cu bucurii pentru noi,

Bucuriide bani

Sa avem peste ani

3% inapoi

Sa ai pentru mai apoi.

Ia mai manati, mai, flacai!

Hai, hai...

La luna, la saptamana,

Isi umplu cosul de mana

Si carutul inca-o data

De-i dete Piraeus roada.

Ia mai manati, mai!

Hai, hai...

Piraeus iute s-a intors

Si din buzunar alt card a scos.

Un alt card mai nazdravan,

Cum ii place lui in fiecare an,

Albastru ca norocul ,

Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.

Cu rame de argint, (Piraeus Visa Exact)

Ce da sporul la "cumparisit".

El iute a apucat,

Pentru card a si optat

Si de toate-a cumparat,

Ca sa faca ochii mari,

Pentru copiii scolari.

Si-alte bucurii mai grele,

Pentru fete ochesele

Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va-nsera,

Pe-aici, pe la dumneavoastra,

Departe de casa noastra.

Si ne-asteapte si-alte case,

Cu fete si mai frumoase,

Cu idei mai aratoase,

Cu vreo rima mai aleasa,

Cu bloguri de oameni mari,

La anul si la multi ani!

Cum ajungi sa zambesti cand scoti bani din buzunar?

Ok, nu stiu la voi cum se intampla, dar eu cand trebuie sa scot banii din buzunar ca sa platesc vreo factura sau vreun capriciu de-al nevasta-mii in nici un caz nu zambesc. Din contra. Ma uit cu groaza cum teancul scade si iar scade si de fiecare data cand plec de langa tejghea ma mai uit inca o data fugitiv in plasa si pe bonul de casa sa nu cumva sa fi uitat jumatate din cumparaturi acolo in loc sa le fi pus in plasa. Si invariabil, dau din cap a paguba.

Asa, deci in concluzie nu este nici o bucurie sa faci cumparaturi. Cu atat mai mult in preajma sarbatorilor. Aceasta pana s-a intamplat sa dau peste promotiile de la Piraeus Bank. Sa vedeti cum: pe la inceputul anului acesta, bineinteles tot in febra cumparaturilor, a fost nevoie sa imi obtin un card de credit Piraeus Visa Exclusive Gold eu, si unul Piraeus Visa Exact nevasta-mea. Am tot cumparat noi pana acum, ba haine, ba mancare, ba cate un electrocasnic care ne lasa “in drum” cand ne era lumea mai draga si, culmea, intotdeauna inainte de ziua de salariu.  

Intr-o zi, butonand in pauza de masa calculatorul de la job, de pe un site pe altul, dau peste campania Piraeus Bank, in care 

primesti 3% inapoi din valoarea cumpărăturilor făcute până la data de 31 ianuarie – 2014, indiferent de locul de unde se fac cumparaturile (în țară sau în străinătate)

WOW! zic, in sfarsit cineva care se gandesti si la cei care cumpara, nu numai la profitul propriu! In sfarsit investitia facuta in atatea cumparaturi imi este recompensata! Si pun mana pe telefon sa o sun pe stapana cumparaturilor mele:

- Iubito, buna! Auzi? diseara dupa serviciu mergem la cumparaturi, da?

Din partea cealalta am auzit vocea surprinsa a sotiei mele care insinua ca de la atata munca mi-as fi pierdut mintile.

- Nu, iubita mea, te asigur ca sunt perfect sanatos. Uite, ca sa nu ai dubii iti confirm ca inca nu am uitat ca mi-ai ars cu fierul de calcat camasa favorita. Si nici ca mi-ai interzis aseara sa mananc carnati cu cartofi prajiti la 11 noaptea. Asa, acum ca te-am linistit, nu este nimic in neregula, doar ca vreau sa iti fac un cadou. De fapt, stii ce? Haide sa ne facem de pe acum cumparaturile de Craciun si Revelion, vrei? Si, de ce nu, si de Paste, poate la anul se scumpesc produsele...

Mi-a luat toata pauza de masa care imi ramasese ca sa o conving. Dar a meritat! Ma vedea umbland pe langa rafturi si punand in cos cam tot ce visam de vreun an asa si ma tot "infranam". Sotia mea mergea dupa mine si se inchina de cat de bucuros eram la cumparaturi. Iar la case?! Ei bine, la case in loc de aerul trist ca si cand tocmai mi-ar fi murit pisica, aveam un zambet larg larg, intocmai ca in zilele mele bune.

Cand am ajuns acasa i-am povestit si ei de vestea pe care o aflasem. Cum credeti ca a reactionat?

- Iubitule? Cand ziceai ca vrei sa ma duci la Paris?? Nu cumva de Anul Nou?

Partener media in Superblog

- Superblog, Superblog, vrei sa fiu partenerul tau media?
- Mi-ar placea dragul meu, zisera intr-un glas organizatorii, sponsori si ceilalti parteneri media. Dar...demonstreaza-mi ca meriti sa-ti fiu "aleasa".
- E dificil sa stii, eu sunt convins ca sunt o gramada de alti pretendenti, poate mai curajosi si poate mai iscusiti decat mine in manuirea penelului virtual. Eu sunt doar foarte tanar in ale blogosferei, am multe de invatat si ai multe sa ma inveti tu insati, dar sunt ambitios si vreau (vorba cantecului). Se pune daca iti zic ca nu iti pot garanta decat fidelitate si dedicare?
- Nu stiu, ma mai gandesc, zisera ei, prin vocea Claudiei Patrascu. Mai spune-mi despre tine.
- Bine atunci. Sunt chilly-thoughts. De ce "chilly"? Pentru ca pot fi al naibii de picant in cuvinte cand vreau asta. Pot arunca sageti dureroase de sensuri uneori necunoscute ale frazelor. Si "thoughts" pentru ca intotdeauna m-am definit printr-un verb - a gandi! Este singura activitate reala care ne diferentiaza de orice alta forma de viata. Toate animalele si toate plantele simt. Dar nu toate gandesc. Iar daca nu gandesti, nu te ridici la rangul nobil de OM. Ar mai fi ceva - uneori sunt chilly cand vad ca oamenii nu gandesc inainte de a scrie sau a zice ceva. Asa am ajuns eu sa fiu chilly-thoughts. Ce mi-am propus cand mi-am deschis blogul? Un lucru simplu - simplu de inteles adica, si anume sa incerc sa influentez, chiar si intr-o mica masura, viziunea oamenilor asupra a ceea ce suntem si asupra cuvintelor. Vreau sa demonstrez ca prin cuvantul potrivit poti deschide sau inchide usi. Vreau sa demonstrez ca o fraza poate face mai multe decat o fapta. Sunt oameni care doar de asta au nevoie. Oameni care pot ierta faptul ca nu poti fi langa ei fizic, dar nu pot ierta daca nu esti langa ei moral sau spiritual. Iar noi nu ii putem face sa simta prezenta noastra decat prin cuvinte.
- Bine bine, zisera partenerii media (un fel de masa rotunda formata din PRWave, Radio Lynx, TVR2, ZEList Monitor, RSS Pub, Toate Blogurile, PHOTO Magazine, Connect, Mujer, www.121.ro). Dar de ce te-ai inscris in Superblog? Cum ma vezi tu pe mine? De ce m-ai alege "la bine si la rau"?
- Spring Superblog este un instrument bun pentru scopul meu, cel prezentat mai sus. Este cred cel mai bun concurs de blogging si de scris din Romania. Cred de asemenea ca se plaseaza foarte bine pe plan de marketing. Asadar, ar fi un fel de win-win situation, vorba englezilor. Eu imi ating scopul nobil de la care am propus, iar mai departe promovez valorile si ideile Superblog - creativitate, libertatea expresiei, originalitate, scris de calitate. Chiar cred ca daca mai mult oameni cu viziune comuna lucreaza si colaboreaza, rezultatele nu vor intarzia sa apara. Vad o lume "roz" cu vorbitori de gramatica romana corecta, de bloguri de calitate, de oameni care citesc si care incurajeaza mai departe literatura si cultura. Asta e lumea mea cu unicorni culturali la care nu vreau sa renunt.
- Si ce ai face tu daca ai fi partenerul meu media?
- Ei bine, probabil nimic in plus fata de ce au facut si predecesorii mei sau colegii mei de "post" - cele clasice, promovare, sustinere, organizare de diverse evenimente, scris de articole pe tema Superblog si folosit un ditamai bannerul. Cu ce o sa vin diferit, va fi atitudinea si dedicarea, cum am zis mai devreme. Te rog, Alege-ma! :)
- Ok, vorbeai de libertatea expresiei! Suntem un grup foarte diferit. Lasa-ne sa decidem vreo cateva zile, cam o saptamana asa si pana pe data de 11-12 aprilie iti dam si raspunsul.
- Astept cu nerabdare!
- Rabdarea e o comoara de aur. Succes!

Articol scris pentru Spring Superblog2013

Vreau sa am steaua mea

Cand eram putin mai tanar si mult mai necopt, imediat dupa terminarea studiilor am crezut in visul frumos de a merge undeva in strainatate si a castiga o multime de bani. Mirajul imbogatirii rapide care bantuie sufletele crude ale adolescentilor si prea nepregatitilor tineri este inca viu. Visam cand eram mai mic sa fiu un fel de Gavroche al timpurilor moderne, sa fiu un deschizator de drumuri, visam sa ajung undeva departe cu orice pret.
V-ati uitat vreodata atent cum arata un tanar atunci cand vorbeste cu pasiune despre planurile lui? Il vezi cum un fel de aura il inconjoara, ochii i se maresc, fata ii straluceste; in momentul acela el simte ca este stapanul lumii. Si este, pentru ca in acel moment nimic nu il poate opri, in momentul acela detine puterea suprema - puterea vointei, ambitiei si visului. Mai ales al visului.
Asa eram eu cam acum 10 ani. Am plecat direct la Paris cu aproape toti banii mei dati pe un bilet de autocar prea inconfortabil si prea friguros, prea lent si prea darapanat pentru visele ce mi se conturau in fata. Oprisem cativa banuti pentru o cazare cat de cat decenta, pentru maxim o saptamana. Acesta era timpul pe care mi-l acordasem eu ca sa-mi gasesc ceva de lucru. Credeam ca daca eu imi cunosc sclipirea, toti ceilalti o pot vedea. Credeam ca daca eu cred in mine si ceilalti sunt obligati sa creada. Numai ca in lume, totul se invarte dupa...soare. In viata, ceea ce am aflat mai tarziu, este ca nu conteaza cate visuri ai si cate sperante, oamenii vor face tot posibilul sa ti le calce in picioare. Singura calitate care valoreaza ceva si care te invata destule este sa stii sa fii flexibil. Sa iti mentii orgoliul fara a fi impertinent, sa accepti cazaturile mai degraba infrangerile pe termen lung.
Dupa o saptamana petrecuta in inima Parisului si multe porcarii mancate anapoda, multe drumuri batute catre companii mai mari sau mai mici in cautarea unui job de inginer, m-am imbolnavit. Am zacut o alta saptamana, timp in care abia am reusit sa aman proprietarul cu plata chiriei. Eram in cea mai grea situatie din viata mea pana atunci si desi aveam momente in care ma indoiam de decizia luata si ma gandeam sa ma intorc acasa, dorinta de a incerca totul, de a merge pana la capat nu mi-a permis sa cedez.
Asa ca imediat ce m-am inzdravenit am reinceput cautarile, cu tot cu valiza in mana, deci fara un adapost. Am reusit sa gasesc un job pentru cateva zile la un depozit de legume fructe, ceea ce m-a avantajat destul de mult, pentru ca unele din fructele pe care eram obligati sa le aruncam, in cele cateva zile petrecute acolo mi-au servit de mic dejun si cina. In timpul acela patronul mi-a permis sa dorm chiar in depozit. Stateam cu mainile sub cap, pe gramada de mere rosii si visam cu ochii deschisi la ziua cand imi voi implini visul. Ma gandeam cum voi ajunge acasa si o voi coplesi pe mama cu o multime de stofe, de dulciuri, de parfumuri, cum tata va privi mandru la mine si va da mana cu mine barbateste, batandu-ma increzator pe spate.
Au urmat alte cateva locuri de munca minore, printre care si unul la un restaurant de lux, in care eu eram cel care spala vasele la bucatarie, evident. Cand ospatarii intrau si ieseau cu platourile vedeam prin geamurile usilor o gramada de francezi bogati si bine imbracati, mancand produse scumpe si band sampanie de calitate. O data mi-am imaginat ca eu insumi sunt acolo si ma bucur de asemenea rasfat.
Drumul pana unde sunt acum este lung, iar momentul esential in tot acest parcurs este jobul de muncitor obtinut in una din fabricile renumite de masini. Datorita cunostintelor vaste si ambitiei am reusit sa evoluez de la muncitor la sef de echipa, pe urma in timp mi-am obtinut si acte de sedere astfel studiile finndu-mi recunoscute si putand sa lucrez la inginer. Nu cred ca a existat pana in acest moment o bucurie mai mare pentru mine.
Atunci cand am fost instiintat de numirea pe post am mers chiar la restaurantul de lux in care lucrasem, iar primul cadou pe care mi l-am oferit si pe care l-am meritat pe deplin a fost un set Dom Perignon Caviar, un set premium, deosebit care cuprinde o sticla de sampanie de cea mai buna calitate si paharele pentru caviar, de la Borealy.

Un set deosebit care sa sarbatoreasca reusita viselor mele, trecerea la un nou statut si, practic, transformarea mea intr-un barbat in adevaratul sens al cuvantului.Se zice ca Perignon atunci cand a gustat din aceasta sampanie ar fi exclamat: "vad stele!". Eu am vazut steaua mea, steaua reusitei mele. Am avut-o in permanenta in gand si inima, iar cadoul deosebit pe care mi l-am oferit a ajutat-o doar sa prinda o forma concreta, palpabila.

Articol scris pentru Spring Superblog 2013.

Femei + posete = LOVE

Reeija este magazin online care se ocupa cu acele accesorii feminine care ne dau noua, barbatilor, alaturi de pantofi, dependenta de Nurofen forte pentru durerile de cap.
La invitatia Reeija trebuie sa vorbim despre o intamplare legata de cumpararea unei genti sau posete.
Sa ne imaginam urmatoarea situatie: tu si ea, casatoriti de vreo 5-6 ani sau mai bine. Tu vii un pic cam rupt de la munca in schimburi pe care o prestezi la o multinationala din productie. Tocmai ce apari si tu ca omul din tura intai si te bucuri ca maine vei lucra tura a doua, deci vei avea o gramada de timp liber sa vezi ultimele episoade downloadate din Spartacus si sa savurezi o binemeritata bere. Deja drumul spre casa pare mai scurt decat de obicei, doar la acest gand extraordinar - tu cu berea, tu cu picioarele ridicate pe canapea, tu ignorand total telefoanele care suna ca bezmeticele desi tocmai ai plecat de la munca...in fine, o feerie de emotii care se intrevedeau.
Numai ca, imediat ce intri pe usa te asteapta urmatorul dialog:
- Buna iubitule, cum a fost ziua ta?
Ok, tu te gandesti, daca vine pe langa mine si ma intreaba cum a fost ziua, e clar ca ne asteapta ceva. Tu raspunzi spasit si oarecum temator:
- A fost ok....nu vrei sa mutam iarasi mobila tocmai astazi, nu? Abia ce i-am schimbat locul saptamana trecuta.
- Ah, nu, nu. Vroiam sa te rog altceva...
Tu fugi repede la frigider: mda, cumparaturi ai facut alaltaieri in ziua ta libera...la ora 8 dimineata...cand ai venit din tura de noapte...deci nu poate fi asta. Pe urma alergi repede la cosul de gunoi. Nu, nu este nici asta ca doar l-ai dus de dimineata inainte sa pleci la serviciu.
- Nu inteleg, zici tu complet lipsit de aparare.
O vezi cum i se maresc asa ochii de vreo 2-3 ori, i se umezesc putin ca ai unei caprioare si o auzi punand intrebarea nefasta:
- Tu ma mai iubesti pe mine?
Intrebarea fatala, monstrul care topeste tot, s-a aratat:
- Da iubita mea, caprioara mea, de ce crezi tu ca eu nu te iubesc?
- Pai stii, mi s-a parut mie o data, cand am iesit pe strada, ca te uitai cam ciudat la mine si cred ca a fost de la geanta pe care o purtam, ca era invechita si nu se mai potrivea...
Acum, sa presupunem ca existau 1% sanse ca tu sa iti aduci aminte acel moment unic in existenta ei in care sa fi facut greseala groaznica de a te fi uitat mai mult de 2,5 secunde la geanta ei...indiferent daca tu vei recunoaste sau vei nega, rezultatul va fi acelasi si era stabilit de acum 2 saptamani. Toata perioada aceasta intre decizie si momentul de acum nu a fost decat preludiul, tachinarea, discutiile pentru "ofticarea" colegelor de serviciu. Asa ca tot ce poti sa zici este:
- Tu arati superb in orice, draga mea!
Apropo, de ce 2,5 secunde poate v-ati intrebat mai devreme? Ei bine, pentru ca nu este nici destul de scurt incat sa para ca nu i-ai dat atentie, deci nu iese in evidenta cu nimic, deci este fada si stearsa si nu te mai intereseaza viata ei, deci nu o mai iubesti; dar nici destul de lung incat sa patesti ce am patit eu in ziua aceea - adica tras cu forta la cumparaturi de geanta. Da, a 80-a, aceea care se asorteaza perfect cu ochii ei, aceea care atunci cand bate soarele ii pune pielea in evidenta, aceea perfecta, care nu o va trada niciodata si in care va putea sa isi mute frigiderul, sifonierul, debaraua, balconul si vreo doua magazine de cosmetica. Aceea!
Ati vazut ca femeile cand merg sa isi cumpere o geanta este ca si cand s-ar duce sa isi gaseasca barbatul perfect? (era si un banc pe tema aceasta) Rezultatul va fi invariabil - dupa o anumita perioada de timp tot i se va parea ca "nu mai e ca la inceput", ca "nu ii mai sta aproape asa cum ii statea la inceput", ca "a vazut la fel si la Maricica", " ca au o problema de comunicare", o varietate de motive care nici macar nu stiai ca exista.
Planurile mele este clar ca le-am spus Adio! de la inceput, pentru ca atunci cand sotia vine cu argumentul suprem: "Inseamna ca nu ma mai iubesti, ca barbatul Danielei merge cu ea oriunde si tu nu!" pasii urmatori sunt asa: iti fortezi un zambet crispat, mai astepti vreo 15 minute "pana se uita pentru ultima oara in oglinda" si abia pe urma puteti pleca.
Vizita in magazine nu este o vizita, nu, o vizita inseamna sa fii dragut, sa fii silentios, sa fii calm, nu sa sari la gatul gazdei tale ca la ultima scorpie care te tine departe de visul tau dintotdeauna. Evident ca geanta pe care o vazuse acum cateva zile si din cauza careia ne aflam acum in Mall deja nu mai era ceea ce a fost atunci si calvarul incepe intotdeauna de la zero: culoare, material, format, dimensiune, numar de buzunare, perechi de pantofi cu care sa o asorteze, haine care sa mearga la pantofi care sa mearga la geanta, etc.
Evident ca intrebarea: - Ce zici? Imi sta bine cu asta? trebuie sa fie urmata de o miscare afirmativa a capului, niciodata de la stanga la dreapta intotdeauna de sus in jos in mod repetat si fara alte cuvinte. Daca vreunul dintre noi va risca sa aplice miscarea gresita, urmatoarea replica va fi:
- Ei nu-mi sta, nu stii tu, nu te pricepi tu, habar n-ai! Nu ma ajuti deloc! Pe asta o iau!
- Dar viata mea, este de o culoare roz cu verde fosforescent si bretea galben puisor. Esti sigura ca este ceea ce iti doresti?
Pana la urma, singurul lucru care te salveaza este doar faptul ca vede o alta tanara, la vreo 16 ani, dar aratand de 25 care poarta exact aceeasi geanta in timp ce face baloane de guma de mestecat. Doar lucrul acesta o poate face sa se razgandeasca. Si nu neaparat pentru asociere, ci pentru motivul serios ca altcineva mai are aceeasi geanta.
Amintiti-mi, va rog, sa caut responsabilul pentru programul mult prea prelungit al Mall-urilor. Iata figura unui tip care probabil in ziua aceea trecuse prin acelasi calvar ca si mine...izbitoare asemanarea:

Asa ca, fratilor de suferinta si viitori frati de suferinta, iata, am pregatit mai jos un decalog pentru barbati in ceea ce priveste cumparaturile. Acest decalog nu va va scuti de mersul cu femeia la cumparaturi de genti si alte accesorii, dar va va scuti de nervi, nedumeriri, depresii si alte variatii de comportament datorat stresului la cumparaturi:

1. Femeia are intotdeauna dreptate. Sub nici o forma, nu ai voie sa o contrazici, mai ales atunci cand este sub influenta cumparaturilor si reducerilor!
2. Niciodata sa nu iti faci planuri de a te odihni inainte de a ajunge acasa! Exista o lege a lui Murphy cred, care atesta faptul ca exact atunci cand doresti sa te odihnesti, exact atunci sunt reduceri la magazinul X!
3. Niciodata nu vei spune ca nu iti place o geanta pe care ea o probeaza!
4. Nu te pricepi la moda, la genti si accesorii si orice incapatanare de-a ta de a o convinge de contrariu se va solda cu a cumpara 2 genti - una pe care o vrea ea si una ca si compensatie!
5. Niciodata sa nu o grabesti cand isi cumpara geanta. Singurul rezultat va fi acela ca daca nu o va purta, va fi vina ta pentru ca ai grabit-o sa cumpere ceva ce nu era convinsa ca ii place!
6. Cand mergi la cumparat geanta, resemneaza-te cu ideea ca NU vei cumpara doar geanta, ci si un intreg set de accesorii pe langa.
7. Nici o geanta nu este prea scumpa daca o iubesti!
8. Gentile nu sunt doar genti, gentile sunt dovada a statutului ei, un instrument de a o "oftica" pe Maricica.
9. Incercati sa o convingeti sa nu cumpere genti tari sau cu colturi ascutite. Gentile pot fi arme extrem de eficace in raport cu capul tau daca o superi.
10. Niciodata sa nu subestimati capacitatea de stocare a unei genti. Regula principala este: nu stii niciodata ce poti gasi acolo!

Articol scris pentru Spring Superblog 2013